El-Zorab de George Coşbuc

Un fapt divers interesant despre poezia „El-Zorab” de George Coșbuc este acela că aceasta a fost adaptată în diferite moduri în literatura, teatrul și filmul românesc. De exemplu, regizorul Liviu Ciulei a creat un film intitulat „Pe malul stâng al Dunării albastre” (1971), care se bazează pe această poezie și povestește despre lupta pentru libertate a unui grup de oameni dintr-un sat moldovenesc în timpul ocupației otomane.

De asemenea, poezia a fost adaptată în teatru, cu diferite spectacole care au pus în valoare mesajul și simbolismul acesteia. De exemplu, Teatrul de Stat din Oradea a prezentat un spectacol intitulat „El-Zorab” în 2014, care a explorat tema libertății și a luptei împotriva opresiunii.

Astfel, poezia „El-Zorab” de George Coșbuc a avut un impact puternic asupra culturii și a inspirat artiști din diferite domenii să celebreze spiritul de independență și lupta pentru libertate și drepturile personale. Aceasta a fost adaptată într-o varietate de forme artistice și a rămas una dintre cele mai populare și iubite creații ale lui George Coșbuc.

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.
Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.
 
Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!
 
Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!
 
El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol.
 
O mie de ţechini primeşti?
O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!
 
Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!
 
Nu vor trăi sub cort în fum,
Nu-i vor cerşi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Şi vor avea şi ei ce da
Săracilor de-acum!
 
El strânge banii mai cu foc,
Şi pleacă, beat de mult noroc,
Şi-aleargă dus d-un singur gând,
Deodată însă, tremurând,
Se-ntoarce, stă pe loc.
 
Se uită lung la bani, şi pal
Se clatină, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveşte drept;
Cu paşii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.
 
Cuprinde gâtul lui plângând
Şi-n aspra-i coamă îngropând
Obrajii palizi: Pui de leu,
Suspină trist. Odorul meu,
Tu ştii că eu te vând!
 
Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!
Ei nu vor mai ieşi cu drag
Să-ntindă mâinile din prag,
Să-i iau cu mine-n şea pe rând!
Ei nu vor mai ieşi râzând
În calea mea şirag!
 
Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!
 
Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tău glas
El nu va mai cădea!
 
Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui şoim uşor
Ca să-ţi împuşte şoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!
 
Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb vestmânt;
Şi ca să simţi sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!
 
O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ţii tu nările-n pământ
Şi coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!
 
Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Şi cum te-aşterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!
 
Ştia pustiul de noi doi
Şi zarea se-ngrozea de noi
Şi tu de-acum al cui vei fi?
Şi cine te va mai scuti
De vânturi şi de ploi?
 
Nu vor grăi cu tine blând,
Te-or înjura cu toţi pe rând
Şi te vor bate, odorul meu,
Şi te-or purta şi mult, şi greu;
Lăsa te vor flămând!
 
Şi te vor bate, odorul meu,
Să mori tu, cel crescut de noi!
Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!
 
Se-ncruntă paşa: Eşti nebun?
Voieşti pe ianiceri să-i pun
Să te dea câinilor? Aşa!
E calul meu, şi n-aştepta
De două ori să-ţi spun!
Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!
 
Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu
Ai inimă! Tu poţi să ai
Mai vrednici şi mai mândri cai,
Dar eu, stăpâne, eu?
 
Întreagă mila ta o cer!
Allah e drept şi-Allah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Că mă răpeşti şi mă despoi,
M-arunci pe drum să pier.
 
Şi lumea te va blestema,
Că-i blestem făptuirea ta!
Voi merge, paşă, să cerşesc,
Dar mila voastră n-o primesc
Ce bine-mi poţi tu da?
 
Dă paşa semn. Să-l dezbrăcaţi
Şi binele în vergi i-l daţi!
Sar eunucii, vin, îl prind
Se-ntoarce arabul răsărind
Cu ochii îngheţaţi…
 
El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.
 
Stă paşa beat, cu ochi topiţi,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Şi-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.
 
Să-ntoarce apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi aruncă-mă la câini!

Rezumat extins la poezia El-Zorab de George Coşbuc

Poezia „El-Zorab” de George Coșbuc este o creație poetică plină de forță și de sensibilitate, care surprinde esența unui personaj puternic și independent. Poezia reflectă despre libertate și despre lupta pentru drepturile și valorile personale.

În prima strofă, autorul descrie personajul El-Zorab ca fiind un om liber și independent, care nu se supune legilor societății și care trăiește după propriile sale reguli. El subliniază faptul că El-Zorab este un luptător și un rebel, care își asumă riscuri pentru a-și păstra libertatea.

În a doua strofă, autorul vorbește despre felul în care El-Zorab își trăiește viața și își afirmă identitatea prin muncă și prin pasiunea sa pentru călărie. El subliniază faptul că El-Zorab este un exemplu de curaj și determinare și că este respectat de cei din jur pentru integritatea și libertatea sa.

În a treia strofă, autorul reflectă despre felul în care societatea încearcă să controleze și să limiteze libertatea individuală și subliniază faptul că El-Zorab este un simbol al luptei împotriva opresiunii și a supunerii. El vorbește despre felul în care El-Zorab reprezintă un model pentru toți cei care luptă pentru drepturile și libertățile lor personale.

În concluzie, poezia „El-Zorab” de George Coșbuc este o creație poetică plină de forță și de sensibilitate, care subliniază importanța de a-ți păstra libertatea și de a lupta pentru drepturile și valorile personale. Autorul surprinde cu acuratețe esența personajului El-Zorab și subliniază faptul că acesta reprezintă un simbol al luptei împotriva opresiunii și a supunerii. Această poezie este un exemplu deosebit de frumos al stilului poetic al lui George Coșbuc și rămâne una dintre cele mai iubite și apreciate creații ale sale.