Duşmancele de George Coşbuc

Poezia „Duşmancele” a fost scrisă de George Coşbuc şi face parte din volumul „Balade şi idile”, publicat în anul 1893. Poezia este o baladă populară românească, în care este descrisă povestea unui tânăr care se îndrăgosteşte de o fată frumoasă, dar care este urâtă şi invidiată de duşmăniile sale.

Tânărul îi jura iubirii sale şi o apără în faţa celor care o criticau, dar fata moare în cele din urmă, lăsându-l pe tânăr să-şi plângă iubirea pierdută. Poezia este considerată una dintre cele mai cunoscute şi mai reprezentative creaţii ale lui George Coşbuc, remarcându-se prin expresivitatea şi sensibilitatea sa.

Las ochii, mamă, las să plângă!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat să sug de-aceea sânt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Să merg neplânsă în mormânt!
 
Nu plâng că mi-e de Leana teamă;
De ciudă plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le iau
În samă,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.
 
Ea duce sfat din casă-n casă
Că n-am broboade de mătase,
N-am şorţ cu flori şi dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers să-i cer, aveam-n-aveam;
Şi n-o să-mi meargă neam de neam.
 
Stă-n drum de vorbă cu vecine
Şi bate-n pumni: Să mor îmi vine,
Auzi tu! Să se prindă ea
Cu mine!
Ştii, ieri, la moară, ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură rea!
 
Şi-auzi! îi umblă-n cap, tu, soră,
S-ajungă ea Lucsandrei noră!
O, meargă-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce şorţ! Nu-ţi vine nici să crezi;
Fă cruce, fa, să nu-l visezi.
 
Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poartă ea, alt om aruncă.
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc şi hori acelaşi rând,
Îl poartă-ntruna, şi de când!
 
Lucsandra-i doară preoteasă,
Ea-şi cată noră mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri şi-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum şi cum,
Să-şi strângă nora de pe drum.
 
Să-şi ieie noră pe-o satană?
Că e săracă şi golană;
De ce nu vine ca să-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Şi-n casă nici cenuşă n-au!
 
Auzi tu, mamă, câte-mi spune?
Şi aleargă-n sat să mai adune
Şi câte porecliri pe-ascuns
Îmi pune.
De-aş sta să-i dau şi eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!
 
Ea-mi sare-n drum, că doară-doară
M-apuc să-i spui o vorbă-n poară;
Şi dacă tac, îi vin călduri
Să moară.
Să vezi tu, mamă, înjurături!
Că ea cu mă-sa îs zece guri.
 
Cu gura, mă-sa bate-o gloată,
Şi-i de otravă Leana toată
Mi-ar pune capul sub picior,
Să poată.
Dar lor pe plac eu n-am să mor,
Că n-am ajuns la mila lor.
 
De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi ţes tortul
Şi umblu şi eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rău de tot.
 
Mă prind cu ea? Cel sfânt s-o bată!
Dar cum mă prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am făcut ca ea
Vreodată?
La joc mă poţi oricând vedea
Cu fetele de sama mea!
 
Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs şi-i scot eu nume?
Ori ies, gătită-n ciuda ei,
În lume?
Îi ştiu eu focul ochii mei!
Lisandru e, că alta ce-i?
 
Dar ce? Îl ţiu legat de mine?
Îl trag de mânecă? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot uşa să i-o încui,
De stă prea mult, eu cum să-i spui?
 
Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Să-l vadă-n casa lor intrând
O dată?
Şi dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-şi dă rând!
 
Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Şi-atâta!
Să aibă Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.
 
Că boii-s buni, bine-i bogată;
Dar dacă pui flăcăi odată
S-aleagă dânşii cum socot
O fată:
Bogata-şi pupă boii-n bot,
Îmbătrânind cu boi cu tot!

Rezumat extins la poezia Duşmancele de George Coşbuc

„Poezia Duşmancele de George Coşbuc este o baladă populară cu o temă universală și cu o simbolistică puternică. Poemul spune povestea unei fete frumoase, dar trădătoare, care a atras atenția bărbaților din sat prin farmecul ei, dar i-a înșelat pe toți. Ei își exprimă furia și dezamăgirea prin versuri pline de ironie și joc de cuvinte.

În final, poezia are un mesaj moral puternic, avertizând asupra pericolelor aparențelor și ale iubirii superficiale. De asemenea, evidențiază importanța încrederii și fidelității în relațiile umane.”

Poezia este structurată în opt strofe, fiecare cu câte opt versuri, rima fiind încrucișată și având un ritm alert. Imaginile și simbolurile folosite îi conferă poemului o puternică expresivitate și sugestivitate.