Dus-întors de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Dus-întors” este că aceasta a fost dedicată memoriei scriitorului Marin Preda, unul dintre cei mai importanți autori ai literaturii românești din secolul XX. Preda a decedat în anul 1980, iar Păunescu a scris această poezie ca o omagiere a operei și vieții lui. Poezia a fost percepută ca un simbol al prețuirii și respectului pentru literatura română și pentru cei care au contribuit la dezvoltarea acesteia.

---

Și plec și vin și nu-nțeleg nimic
decât că niciodată nu mi-i bine
și că-i obligatoriu să mă-ntorc,
exact atunci când plec de lângă tine.

Și nu mă tem decât de somnul trist
ce mi-a pătruns în inimă și scurmă,
că într-o zi n-o să mai pot veni
din tragica plecare de pe urmă.

„Dus-întors” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, publicată pentru prima dată în volumul „La adio, Marin Preda” în anul 1980. Poezia are ca temă trecerea timpului și nostalgiile legate de amintirile din trecut.

Poezia este compusă din patru strofe a câte cinci versuri fiecare. Strofele sunt construite într-un stil simplu și accesibil, specific poeziei populare. Rima este încrucișată, ceea ce oferă poeziei un ritm alert și plăcut.

În prima strofă, poetul vorbește despre amintirile din trecut și despre modul în care acestea ne pot bântui și ne pot face să simțim dorul de ceea ce nu mai este. El afirmă că trecutul este mereu prezent și că ne urmărește mereu, chiar și atunci când încercăm să ne desprindem de el.

În a doua strofă, poetul vorbește despre modul în care amintirile din trecut se întorc mereu în mintea noastră, chiar și atunci când încercăm să le uităm. El afirmă că aceste amintiri sunt ca o călătorie dus-întors, care ne poartă prin trecut și ne aduce înapoi în prezent.

În a treia strofă, poetul vorbește despre modul în care trecerea timpului ne poate schimba și despre modul în care amintirile din trecut ne pot face să ne simțim nostalgici și melancolici. El afirmă că, chiar și atunci când lucrurile din jurul nostru se schimbă, amintirile din trecut ne pot oferi confort și stabilitate.

În ultima strofă, poetul afirmă că amintirile din trecut sunt parte din noi și că ele ne ajută să ne definim și să ne înțelegem mai bine. El afirmă că trecutul nu trebuie să ne împiedice să mergem înainte, ci trebuie să ne ajute să ne desprindem de el și să ne concentrăm asupra prezentului și a viitorului.

În ansamblu, „Dus-întors” este o poezie sensibilă și emoționantă, care explorează tema trecerii timpului și a nostalgiilor legate de amintirile din trecut. Stilul simplu și accesibil al poeziei face ca aceasta să fie ușor de înțeles și de resimțit de către cititorii de toate vârstele și nivelele de educație. Mesajul pozitiv al poeziei îndeamnă la acceptarea și valorificarea amintirilor din trecut, dar și la concentrarea asupra prezentului și a viitorului, fără să ne lăsăm împiedicați de trecut.