Dumineca de George Coşbuc

Poezia „Dumineca” de George Coșbuc este o descriere poetică a unei duminici de vară din mediul rural românesc, surprinzând activitățile și atmosfera specifică acestei zile. Este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Coșbuc și este recunoscută pentru stilul său simplu, dar expresiv.

Un fapt interesant este că această poezie a fost tradusă în numeroase limbi, printre care franceză, engleză, rusă, maghiară și sârbă, ceea ce evidențiază impactul global al operei lui George Coșbuc. De asemenea, poezia a fost pusă pe muzică de mai mulți compozitori români, printre care Grigoraș Dinicu și Ion Vasilescu.

---

Dumnezeu a cuvantat:
Sapte zile-n saptamana
Eu v-am dat.
Sase zile-s de lucrat, Dar a saptea sa va fie
Sfanta, cum mi-a fost si mie!

Sase zile vei munci
Pentru painea ta de hrana;
Dar o zi,
Omule, vei odihni.
Dandu-mi, ce Mi se cuvine,
Ma vei preamari pe Mine!

Rezumat extins la poezia Dumineca de George Coşbuc

„Dumineca” este o poezie scrisă de George Coșbuc, poet român reprezentativ pentru perioada interbelică. Această poezie este o descriere a unui peisaj rural într-o zi de duminică, când natura și oamenii se odihnesc.

Poezia începe cu o descriere a dimineții de duminică, când liniștea și odihna domnesc peste sat. Se aude doar cântecul cocorilor și bătaia clopotului de la biserică, care îi cheamă pe credincioși la slujbă.

În continuare, poezia descrie cum oamenii din sat se pregătesc pentru slujbă și cum își îndreaptă pașii către biserică. Bătrânii, copiii și femeile se grăbesc, iar bărbații merg înainte, îmbrăcați în hainele lor de sărbătoare.

După slujbă, oamenii se întorc acasă, unde îi așteaptă masa de duminică. În sat se simte mirosul bucatelor care se gătesc și se aud glasurile oamenilor care se întorc de la biserică.

Poezia se încheie cu o descriere a liniștii care domnește în sat, în această zi de duminică. Toată lumea se odihnește și se bucură de pacea și frumusețea naturii.

„Dumineca” este o poezie care transmite o atmosferă liniștită și plăcută, specifică vieții rurale și a tradițiilor populare. Ea evidențiază importanța odihnei și a sărbătorilor religioase în viața oamenilor din acea vreme.