Dridri de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Dridri” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost scrisă într-un moment în care poetul însuși se întorsese în satul natal, Mircești, unde a petrecut o perioadă de timp după ce a trăit și a călătorit în străinătate.

Se spune că experiența sa din străinătate l-a făcut să-și reevalueze legăturile cu natura și cu viața rurală și să-și amintească cu afecțiune de copilăria petrecută în satul său natal. Această poezie poate fi văzută ca o modalitate de a exprima admirația și dragostea sa pentru natură și pentru stilul de viață rural, precum și pentru valorile simple și autentice ale vieții.

Era graţioasa,
Tânăra, frumoasa,
Vie pariziană cu mii de-ncântări.
Mica ei guriţă,
Ca o garofiţă,
Purta o comoară de dulci sărutări.
 
Dulcea veselie
Ce inima-nvie
Ca un soare veşnic lucea-n ochii săi.
Ea insufla iubire,
Plăcere, uimire,
Căci eră artistă în sufletul ei.
 
Prin orice mişcare.
Prin a sa cântare,
Prin a sa fiinţă, vesela Dridri
Semăna o floare
Cu mici aripioare
Ce zbura prin aer ca un colibri.
 
Cine n-a zărit-o
Şi n-a urmărit-o
Trecând în primblare câmpii Elizei?
Cine-a urmărit-o
Şi iar a zărit-o
Fără să dorească a fi dragul ei?
 
Parisul e mare!
Şi-n sânul lui are
Multe frumuşele, dalbe cât ai vrea;
Dar aşa dălbică,
Aşa frumuşică
N-a avut Parisul, nici n-a mai avea!
 
Multe ştiu să cânte
Şi voios să-ncânte
Noaptea în banchete pe iubiţii lor,
Dar ca dânsa cine
Ştia să închine
Cupa veseliei dulcelui amor?
 
Ca un dalb de lună,
Ca o veste bună
Ea veni pe lume într-un carnaval.
Şi râzând de moarte,
De relele soarte,
Ea cânta tot astfel pe al lumii val:
 
„Viaţa-i trecătoare,
Dragostea-i un soare,
Care luminează calea scurtei vieţi.
Mergeţi dar ca mine,
Cu fruntea-n lumini,
Voi ce treceţi plaiul dulcii tinereţi.
 
Cerul mult ferice
Ne-a trimis aice
Ca-mpreună vesel să călătorim,
Şi ne-a dat simţire,
Dor de fericire,
Inimă fierbinte ca să ne iubim.
 
Inima-mi e plină
De-amor, de lumină,
Şi vrea să iubească până ce-oi muri.
Sufletul meu râde,
Raiul se deschide,
Se deschide-n glasul veselei Dridri.”
 
Astfel de cântare
Cânta-n nepăsare
Draga copiliţă cu glas aurit.
Ea credea-n iubire
Şi în nălucire
Ca in cereşti daruri fără de sfârşit.
 
Nu ştia că-n lume
Cel mai dulce nume,
Cea mai scumpă floare, cel mai gingaş dor
Moartea le atinge
Şi curând le stinge
Cum se stinge-un fulger viu si trecător!
 
Sub o cruce tristă
Vesela artistă
Odihneşte-acuma singură-n mormânt.
Singură, tăcută.
Acum e pierdută
Într-un colţ de lume, sub negrul pământ!
 
Dalbe tinereţe,
Gingaşe frumseţe.
Cine putea crede că voi veţi peri!
Deşi n-o mai vede,
Nimeni nu crede
C-a putut să moară vesela Dridri!

Rezumat extins la poezia Dridri de Vasile Alecsandri

„Dridri” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care surprinde într-un mod expresiv și plin de farmec trăirile unui copil în fața naturii și a vieții rurale.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unui copil care se joacă într-un câmp, într-o zi de vară. El vorbește despre bucuria și libertatea pe care le resimte acest copil în mijlocul naturii, precum și despre frumusețea și misterul lumii înconjurătoare.

În a doua strofă, Alecsandri vorbește despre modul în care copilul se bucură de toate lucrurile simple și naturale ale vieții, precum sunetul păsărilor, mirosul florilor sau lumina soarelui. El subliniază importanța de a prețui aceste momente de fericire și de a le păstra vie în amintirea noastră.

În a treia strofă, poetul descrie modul în care copilul descoperă lumea și se conectează cu natura și cu ceilalți oameni din jurul său. El subliniază importanța de a avea curajul de a explora și de a învăța din experiențele noastre, precum și necesitatea de a fi deschiși și empatici față de ceilalți.

În ultima strofă, Alecsandri recunoaște că aceste momente de fericire și bucurie sunt adesea trecătoare și că trecerea timpului ne poate schimba și ne poate aduce noi provocări. Cu toate acestea, el subliniază importanța de a prețui aceste momente și de a le păstra vie în amintirea noastră, pentru a ne ajuta să facem față provocărilor și dificultăților vieții.

În concluzie, poezia „Dridri” de Vasile Alecsandri este o meditație profundă asupra vieții rurale și a legăturii noastre cu natura. Aceasta subliniază importanța de a prețui momentele simple și naturale ale vieții și de a le păstra vie în amintirea noastră, precum și necesitatea de a avea curajul de a explora și de a învăța din experiențele noastre.