Dreptatea Leului de La Fontaine

Fabula „Dreptatea Leului” de La Fontaine are la bază o poveste din Panchatantra, o colecție de fabule indiene, adaptată în literatura europeană. Fabula prezintă o problemă întâlnită în multe societăți, respectiv corupția și nedreptatea în sistemul de justiție.

Un vechi leu care nu mai putea să vâneze se hotărăște să-și numească fiul său cel mic drept moștenitor al tronului, deși acesta nu era pregătit pentru o asemenea responsabilitate. Celelalte animale, conduse de vulpe, decid să ia atitudine și îl conving pe leu să organizeze o audiență pentru a-i asculta pe toți cei care aveau nemulțumiri. Vulpea îi convinge pe ceilalți animale să-l ajute pe măgar să ridice acuzații împotriva unui lup care l-ar fi jefuit de un sac cu grâu. Leul, fiind prea blând cu măgarul, îl condamnă pe lup la moarte fără să-l asculte și fără dovezi concrete. În cele din urmă, vulpea dezvăluie că măgarul a mințit și a inventat totul pentru a-și satisface răzbunarea. Drept urmare, leul își dă seama că a fost păcălit și hotărăște să pună capăt corupției și nedreptății din regatul său.

Această fabulă este o alegorie a sistemului de justiție corupt și a nedreptăților care pot fi create atunci când oamenii nu sunt tratați în mod egal. Fabula subliniază importanța ascultării ambelor părți și a luării unei decizii după analizarea tuturor aspectelor, nu doar pe baza unor presupuneri sau a unor persoane influente.

---

Pe vremuri, Capra, Oaia şi surioara Juncă
S-au însoţit cu Leul – un staroste trufaş –
În obşte, la câştiguri şi pagube, părtaşi.
Şi Capra, mi se pare, tot iscodind prin luncă,
avu noroc în lanţuri un Cerb frumos să vadă
Şi le trimise vorbă să-i cheme la prânzare.
Veniră toţi. Şi leul îi socoti pe gheare
Şi împărţi în patru, pe loc întreaga pradă.
-„Întâia parte – nu e de mirare –
Pe drept cuvânt se cade s-o iau eu
Ca Leu!
A doua – îmi închipui că ştie fiecare –
E dreptul meu
Ca dintre toţi mai tare.
A treia îmi revine ca mai viteaz,fireşte.
Iar dacă de ciozvârta a patra îndrăzneşte
măcar să se atingă vreun ortac –
Bucăţi îl fac!”

Rezumat extins la fabula Dreptatea Leului de La Fontaine

Fabula „Dreptatea Leului” de La Fontaine este o poveste despre cum Leul, care era regele junglei, a fost păcălit de maimuțe și apoi a primit ajutorul animalelor pentru a-și recupera puterea.

Povestea începe cu Leul, care se trezește într-o dimineață și găsește maimuțele care se distrează într-un copac, aruncând cu nuci și pietre la animalele din jurul lor. Leul le cere să înceteze, dar maimuțele îl disprețuiesc și continuă să-l păcălească.

Leul, furios, hotărăște să-i pedepsească și cere ajutorul animalelor din junglă pentru a-i captura pe maimuțe. Toate animalele îi răspund cu entuziasm, cu excepția Măgarului, care este leneș și nu vrea să se implice.

Leul și animalele găsesc maimuțele, dar acestea se ascund în copaci și nu pot fi capturate. Leul, dezamăgit, se întoarce la animale și își dă seama că Măgarul lipsește. După ce este găsit, Măgarul acceptă să ajute și sugerează o idee pentru a prinde maimuțele.

Planul lui Măgarului este să ia locul Leului și să se prefacă că este bolnav. El așază o minge într-un copac și face ca maimuțele să creadă că este ceva important. Când maimuțele coboară din copaci pentru a lua mingea, animalele se apropie de ei și le capturează.

În cele din urmă, Leul revine la tronul său și îi răsplătește pe animale pentru ajutorul lor, dar îl pedepsește pe Măgar pentru că nu a vrut să ajute la început.

Această fabulă transmite mesajul că inteligența poate fi la fel de puternică ca și forța și că prietenii adevărați sunt cei care ne ajută atunci când avem nevoie de ajutor. De asemenea, fabula ne arată că lenea și refuzul de a ajuta pot avea consecințe negative.