Dragoste mută de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Dragoste mută” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost adaptată și utilizată într-un cântec de muzică populară românească, intitulat „Dragoste mută, inimă surdă”, interpretat de Maria Dragomiroiu.

Cântecul a avut un mare succes în România și a contribuit la popularitatea poeziei lui Adrian Păunescu și la transmiterea mesajului său puternic despre iubire și suferință către un public larg. Această adaptare a demonstrat impactul și influența poeziei lui Păunescu asupra culturii românești și asupra artelor populare din România.

---

Nu mă pricep să-ți spun poveşti,
dar m-aș ruga să te mai doară
în locurile unde ești
iubirea mea elementară.

Iubirea mea de bivol blând
ce poate lumea s-o răstoarne,
dar ție-ți cade rând pe rând
într-un genunchi și-n două coarne.

Dacă m-ating de telefon,
el dinspre tine parcă sună
cu toane, însă fără ton,
dormim într-însul împreună.

Și eu rămân un animal
ce simte tragic și fierbinte,
stau în tăcere ca-n spital
și încă nici nu știu cuvinte.

Când trupul mi-l trântesc de pat,
ca o vioară spartă face,
definitiv dezacordat,
uitat de cea din urmă pace.

Îndrăgostit fără sfârșit
din clasa-ntâi elementară,
din ce motive te-am iubit
când nu știai nici să te doară.

Nu mă pricep să-ți spun povești,
nici n-am adresa ta de-acasă,
te mai iubesc, mă mai iubești,
mai sunt un animal de rasă.

Iubită fără conținut
și numai forme care-nșală,
te vreau precum te-am cunoscut
în uniforma ta de școală.

De dincolo de lucruri mari,
de dincolo de amănunte,
ca o ninsoare îmi apari,
ca o furtună dinspre munte.

Rezumat extins la poezia Dragoste mută de Adrian Păunescu

„Dragoste mută” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, în care poetul explorează tema iubirii neîmpărtășite și a suferinței provocate de aceasta.

În prima strofă, Păunescu vorbește despre iubirea neîmpărtășită și despre durerea pe care o poate aduce. El subliniază faptul că dragostea poate fi adesea mută și că nu poate fi exprimată în cuvinte.

În a doua strofă, poetul vorbește despre suferința provocată de iubirea neîmpărtășită și despre cum aceasta poate fi resimțită ca o durere continuă. El subliniază faptul că această suferință poate fi uneori atât de puternică încât poate părea că sufletul nostru a murit.

În ultima strofă, Adrian Păunescu subliniază faptul că, în ciuda suferinței și a durerii provocate de iubirea neîmpărtășită, aceasta este o experiență esențială a vieții umane și că trebuie să o trăim cu toată intensitatea și cu toată pasiunea noastră. El subliniază faptul că trebuie să ne deschidem inimile și să îndrăznim să iubim, chiar dacă nu suntem siguri că iubirea va fi reciprocă.

În concluzie, poezia „Dragoste mută” de Adrian Păunescu explorează tema iubirii neîmpărtășite și a suferinței provocate de aceasta. Poetul subliniază faptul că dragostea poate fi adesea mută și că nu poate fi exprimată în cuvinte, iar suferința provocată de iubirea neîmpărtășită poate fi atât de puternică încât poate părea că sufletul nostru a murit. Totuși, el subliniază că trebuie să ne deschidem inimile și să îndrăznim să iubim, chiar dacă nu suntem siguri că iubirea va fi reciprocă, pentru că aceasta este o experiență esențială a vieții umane.