Un fapt interesant despre fabula „Două spice” de Gheorghe Asachi este că aceasta nu este o creație originală a autorului. De fapt, fabula are o istorie îndelungată, fiind cunoscută încă din Antichitate. Una dintre cele mai cunoscute variante ale acesteia este povestea lui Esop despre spicele de grâu, care se regăsește și în fabulele lui Fedru și ale altor autori antici.
De-a lungul timpului, fabula a fost adaptată și reinterpretată de numeroși autori din întreaga lume, inclusiv de Gheorghe Asachi, care a creat o versiune românească a fabulei în secolul al XIX-lea. În ciuda acestor reinterpretări, moralitatea poveștii rămâne aceeași: solidaritatea și empatia sunt esențiale pentru succesul nostru colectiv și ne ajută să depășim invidia și egoismul care ne pot distruge.
Cu-nălţată, mândră frunte,
Un deşert spic defăima
Pe un spic plin de grăunte
Ce în jos se atârnă.
Zisă deci l-a lui vecin:
De râs lucru-i curios
Că ţii capul aşa jos!
Îns-atunce spicul plin
Au răspuns l-această ceartă:
Nu doresc a mă schimba;
A mea frunte-aş rădica
Când c-a ta ar fi deşartă!
Rezumat extins la fabula Două spice de Gheorghe Asachi
Fabula „Două spice” de Gheorghe Asachi este o poveste despre invidie, egoism și solidaritatea umană. Aceasta își are originea într-un conflict dintre două spice de grâu, care au crescut în același câmp.
În versiunea fabulei lui Gheorghe Asachi, cele două spice erau foarte diferite una de cealaltă. Prima spice era înaltă și împodobită cu spice mai mici și mai bune, în timp ce a doua spice era mai mică și mai slabă. A doua spice, invidioasă pe prima, începe să-i reproșeze că este învăluită în ea însăși și că nu îi pasă de ceilalți spice din jur.
Când vine vântul și bate cu putere, prima spice își lasă spicele mai mici să se adăpostească sub ea, în timp ce a doua spice este prea egoistă și nu îi lasă pe ceilalți spice să se adăpostească sub ea. În cele din urmă, vântul își face de cap și a doua spice este smulsă de rădăcini și aruncată departe. În schimb, prima spice este protejată de ceilalți spice și supraviețuiește.
Fabula se încheie cu moralitatea că „Cei invidioși și egoiști nu vor fi niciodată adevărați lideri, iar solidaritatea și empatia umană sunt esențiale pentru supraviețuirea și succesul nostru colectiv”.
Într-un rezumat extins al fabulei, se poate spune că cele două spice sunt alegorii pentru două tipuri de oameni diferiți. Prima spice este un lider adevărat, care își pune interesele celorlalți înaintea propriilor sale interese, iar a doua spice este un invidios și egoist, care vede lumea numai prin propriul interes.
Fabula ne învață că egoismul și invidia pot fi distructive, iar solidaritatea și empatia sunt esențiale pentru construirea unei comunități și pentru succesul nostru colectiv. De asemenea, ea ne avertizează asupra pericolelor invidiei și ale dorinței de a fi mereu mai bun decât ceilalți, atrăgând atenția asupra faptului că ne putem realiza obiectivele fără a-i răni pe alții și prin împărtășirea cu ei a reușitelor noastre.
Informatii aditionale Gheorghe Asachi
Carturar, poet, prozator si dramaturg. Gheorghe Asachi a fost o personalitate complexă unul din pionierii picturii românești și inițiatorul învățământului artistic în școlile moldovenești.
