Două mere de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Două mere” de Grigore Vieru este că aceasta a fost interpretată în multe feluri de-a lungul timpului și a fost inclusă în mai multe antologii de poezie românească și străină. Poezia a fost tradusă în mai multe limbi, iar mesajul său universal despre importanța iubirii și a relațiilor interumane a atras mulți cititori din întreaga lume. De asemenea, poezia a fost adaptată pentru teatru și muzică, ceea ce demonstrează capacitatea sa de a inspira și de a aduce oamenii împreună în jurul unui mesaj comun.

Iar e toamnă. Zile calde.
Frunza ruginie cade.
Frumuşel cei mici se spală
Şi se duc cuminţi la şcoală.

Maică în ghiozdan le pune
Câte două mere bune
Şi creioane, cărţi, caiete
Şi le dă în mâini buchete.

Eu sunt mic, rămân acasă,
Vreau să plâng, că nu mă lasă…
Şi-mi aduce mama mie
Mere mari, o farfurie.

Însă ce să fac cu ele?
Fie chiar să-mi dea şi-o poală.
Eu vreau două, două mere,
Dar să le mănânc la şcoală.

Rezumat extins la poezia Două mere de Grigore Vieru

Poezia „Două mere” de Grigore Vieru este o creație lirică care explorează tema iubirii și a trecerii timpului. Poezia începe cu imaginea a două mere care cresc împreună pe un copac, iar autorul face o analogie între acestea și oamenii care își petrec viața împreună. Poezia sugerează că relațiile interumane sunt precum fructele care cresc împreună, deoarece ele împart un destin comun și depind unul de celălalt.

În continuare, poezia descrie trecerea timpului și efectele pe care aceasta le are asupra iubirii și a relațiilor interumane. Autorul sugerează că, la fel ca merele care se coc și își schimbă aspectul odată cu trecerea timpului, iubirea se transformă și se schimbă odată cu experiențele și evenimentele vieții. Dar, în ciuda acestor schimbări, autorul sugerează că iubirea poate fi la fel de dulce și de savuroasă ca merele coapte.

Poezia se încheie cu un apel la iubire și la importanța păstrării relațiilor interumane. Autorul sugerează că, într-o lume în care timpul curge repede și schimbările sunt inevitabile, iubirea este ceea ce ne leagă și ne face să simțim că suntem vii. Poezia se îndreaptă către cititor și îi sugerează să înțeleagă importanța iubirii și a relațiilor interumane, și să nu uite niciodată să-și exprime afecțiunea și să-și păstreze legăturile cu cei dragi.

În concluzie, poezia „Două mere” de Grigore Vieru este o meditație profundă și emoționantă asupra iubirii și a relațiilor interumane, și sugerează că acestea sunt esențiale pentru viața noastră și trebuie să le prețuim și să le îngrijim. Prin intermediul imaginilor frumoase și a limbajului poetic sugestiv, poezia oferă o viziune încurajatoare și optimistă asupra puterii iubirii și a legăturilor umane durabile.