Un fapt interesant despre poezia „Dorul” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost dedicată lui Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești. Potrivit unor surse, poetul și domnitorul erau prieteni apropiați și Vasile Alecsandri i-a dedicat această poezie în semn de omagiu și recunoștință pentru sprijinul pe care l-a primit de la Cuza în timpul carierei sale literare.
De-a lungul carierei sale, Vasile Alecsandri a scris multe poezii despre locurile natale și despre oamenii dragi din copilărie, iar poezia „Dorul” este una dintre cele mai reprezentative poezii ale sale despre sentimentul de nostalgie și de dragoste pentru locurile și oamenii din trecut.
Ah! Mi-e dor, mi-e dor de tine,
Îngeraş cu dulci lumini!
Ah! mi-e dor şi plâng de jale
Tot privind în a ta cale.
Zi şi noapte cu durere
Duios sufletu-mi te cere
Şi cu dulci, cu blânde şoapte,
Te chem veşnic zi şi noapte!
Scump odor, dulce iubită,
Unde-i faţa ta slăvită?
Unde-i glasu-ţi ce pătrunde?
Unde eşti, draga mea, unde?
De-ar fi cerul cu iubire,
Mi-ar aduce-a ta zâmbire.
De-ar fi cerul cu-ndurare,
Mi-ar aduce-o sărutare.
Dar, vai mie! vremea zboară,
Zile, veacuri se strecoară,
Ş-ai mei ochi nu văd lumină
Şi durerea-mi nu s-alină!
Dorul arde ca un soare
A juniei dulce floare!
Dorul stinge, vestejeşte
Inima care iubeşte!
Rezumat extins la poezia Dorul de Vasile Alecsandri
„Dorul” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri în anul 1867, care descrie sentimentul de dor și de nostalgie pentru locurile natale și pentru oamenii dragi. Poezia este o meditație despre natura umană și despre sentimentele care ne leagă de locurile și de oamenii din trecut.
În prima strofă, poetul descrie sentimentul de dor pe care îl simte pentru locurile natale și pentru oamenii dragi din copilărie. El subliniază faptul că acest sentiment este atât de puternic încât îi îndeamnă pe oameni să-și amintească mereu de acele momente din trecut.
În strofa a doua, poetul descrie natura și subliniază faptul că aceasta îi amintește mereu de locurile și de oamenii dragi din trecut. El compară pădurile și dealurile cu amintirile și cu sentimentele pe care le avem pentru locurile natale și pentru oamenii din copilărie.
Strofa a treia este o meditație despre puterea memoriei și despre importanța de a-ți aminti mereu de locurile și de oamenii din trecut. Poezia subliniază faptul că amintirile noastre ne definesc ca oameni și că acestea ne ajută să ne păstrăm identitatea și să ne simțim legați de locurile și de oamenii dragi din trecut.
În final, poetul exprimă dorința de a reveni acasă și de a fi din nou alături de locurile și de oamenii dragi din copilărie. El sugerează că acest lucru ar fi singurul care ar putea să-i calmeze sentimentul de dor și de nostalgie.
În concluzie, poezia „Dorul” de Vasile Alecsandri este o meditație despre puterea amintirilor și despre sentimentul de dor și de nostalgie pentru locurile natale și pentru oamenii dragi din trecut. Poezia subliniază importanța de a-ți aminti mereu de locurile și de oamenii din trecut și de a păstra legătura cu identitatea și cu rădăcinile tale.
Informații adiționale despre Vasile Alecsandri
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.
Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.