vasile-alecsandri

Una dintre curiozitățile legate de poezia „Dorul de mare” este legată de faptul că Vasile Alecsandri nu a vizitat marele înainte de a o descrie în poezie. Se spune că el a fost inspirat de descrierile și povestirile altor persoane care îi vorbeau despre frumusețea și misterul mării.

De asemenea, există și o adaptare muzicală a acestei poezii, realizată de compozitorul român Gheorghe Zamfir. Piesa a fost inclusă pe albumul său din 1985, intitulat „Gheorghe Zamfir et al. – Balade şi alte cântece de dragoste”, și este interpretată la nai.

De-a lungul timpului, poezia „Dorul de mare” a fost tradusă în mai multe limbi străine, precum franceză, germană sau rusă, fiind astfel cunoscută și apreciată la nivel internațional.


Pe senin călătoreşte
Un nor tainic plutitor.
Al meu suflet ce jeleşte
După el se înalţă-n zbor!
 
Norul trece şi dispare
În afundul cerului.
Ah! de merge el spre mare,
Duce-m-aş pe-aripa lui!
 
Duce-m-aş la cele maluri
Ce oglindă fruntea lor
In poeticele valuri
A frumosului Bosfor.
 
Şi de-acolo în depărtare,
Pe un vânt primăvărel,
Să ating cu-o sărutare
Mările din Archipel.
 
Duce-m-aş încă-nainte
Pe cel plai încântător,
Unde soarele-i fierbinte
Ca fierbintele amor.
 
La Veneţia mult iubită,
Rai ferice, neuitat,
Unde gondola cernită
Te adoarme legănat.
 
La Palermo încoronată
Sub cer dulce, fără nori,
Cu ghirlanda parfumată
De-a naramzei albe flori.
 
La Napoli ce scaldă,
Răspândind învăpăieri,
Sânul ei în marea caldă
Ş-a ei suflet în plăceri.
 
Duce-m-aş fără-ncetare
Ca vulturul să pătrund
Peste-a ochilor hotare
Orizonul fără fund.
 
Să văd stingerea de soare
In adâncul ocean,
Ş-a lui coamă arzătore
Răsărind ca un vulcan.
 
Să văd stelele voioase
Înflorind cerul senin,
Şi cu raze argintoase
Dezmierzând al mării sân.
 
Să văd luna răsărită
In a nopţii aer cald
Ca o floare aurită
Intr-o cupă de smarald.
 
Şi s-aud blândele şoapte
Ce zbor tainic in eter,
Izvorâte-n miez de noapte
De pe valuri şi din cer.

Rezumat extins la poezia Dorul de mare de Vasile Alecsandri

„Dorul de mare” este o poezie a lui Vasile Alecsandri, scrisă în anul 1847, în care autorul exprimă dorul său pentru mare și pentru tot ce ea înseamnă.

În prima strofă a poeziei, Alecsandri evocă frumusețea mării și a plajelor sale, precum și sunetele valurilor și ale vântului. În a doua strofă, poetul își exprimă dorul pentru furtuni și pentru marea învolburată, care îl fac să se simtă viețuind cu adevărat.

În a treia strofă, Alecsandri vorbește despre pescăruși și despre cum aceștia îi amintesc de marea îndepărtată, unde și-ar dori să fie. În ultima strofă, poetul afirmă că nimic nu se compară cu frumusețea și cu libertatea mării, iar dorul său pentru ea este nestins și imens.

Poezia „Dorul de mare” are o tematică predominant romantică, ce se regăsește și în alte opere ale lui Vasile Alecsandri. În același timp, poetul folosește un limbaj simplu și expresiv, care sugerează puternic senzațiile și trăirile sale.

Această poezie a fost apreciată de criticii literari de-a lungul timpului pentru frumusețea ei poetică și pentru abilitatea lui Alecsandri de a transmite emoții puternice prin cuvinte simple și clare. Ea a fost și rămâne una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale lui Vasile Alecsandri, fiind frecvent inclusă în antologii de poezie românească.


Informații adiționale despre Vasile Alecsandri

Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.

Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.

Ce influenta a avut poezia Dorul de mare de Vasile Alecsandri

Poezia „Dorul de mare” de Vasile Alecsandri a avut o influență semnificativă în literatura română și în înțelegerea și aprecierea mării în următoarele moduri:

  1. Evocarea frumuseții naturii și a mării: Poezia evidențiază frumusețea și misterul mării, contribuind la aprecierea și înțelegerea acestui mediu natural.
  2. Stilul poetic romantic: Vasile Alecsandri este considerat un reprezentant al romantismului în literatura română, iar poezia „Dorul de mare” reflectă stilul poetic romantic caracterizat prin expresie lirică și sublinierea sentimentelor și a naturii.
  3. Inspirarea altor artiști: Poezia a inspirat și a influențat alți scriitori, pictori și artiști să exploreze și să exprime legătura lor cu marea și cu natura în operele lor.
  4. Contribuția la literatura de călătorie: Poezia poate fi privită ca o formă de literatură de călătorie, în care poetul explorează peisajele și experiențele sale în fața mării. Aceasta a influențat dezvoltarea acestui gen literar în literatura română.
  5. Sensibilizarea la tema dorului și a nostalgiei: Poezia evidențiază tema dorului și a nostalgiei pentru locurile îndepărtate, ceea ce a sensibilizat cititorii la complexitatea acestor sentimente și la puterea lor de a influența viețile oamenilor.

În concluzie, poezia „Dorul de mare” de Vasile Alecsandri a avut o influență semnificativă în literatura și cultura română, aducând în prim-plan frumusețea și misterul mării și explorând temele romantice ale dorului și ale conexiunii omului cu natura. Aceasta rămâne o operă semnificativă în moștenirea literară românească.