Un fapt divers interesant despre poezia „Dorul” de Lucian Blaga este că aceasta este una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale poetului român. Scrisă în 1922, poezia explorează tema dorului, o temă recurentă în creația lui Blaga. „Dorul” este un sentiment profund românesc și a fost subiectul multor opere literare și muzicale din cultura românească. Poezia lui Blaga pune în evidență complexitatea și profunzimea acestui sentiment, capturând în cuvinte emoțiile și trăirile umane legate de dor și de amintirea locurilor natale. Este una dintre poeziile care l-au consacrat pe Lucian Blaga ca unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului XX.
Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: „Mi-aşa de dor de tine!”
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea – veşnicii.
Rezumat extins la poezia Dorul de Lucian Blaga
Poezia „Dorul” de Lucian Blaga este o capodoperă a literaturii române, care explorează în profunzime sentimentul universal al dorului. Scrisă în 1922, această poezie a devenit emblematică pentru literatura română și a fost tradusă în numeroase limbi, cucerind cititorii din întreaga lume.
În poem, Blaga descrie intensitatea și adâncimea dorului pentru locurile natale, pentru pământul și peisajele copilăriei. Versurile sale bogate în imagini poetice evocatoare transmit o puternică melancolie și tristețe. Poetul subliniază că dorul nu poate fi potolit niciodată, că el este etern și că îl simțim cu intensitate chiar și în momentele de bucurie.
Un aspect notabil al poeziei este modul în care Blaga personifică dorul, făcându-l să pară ca o ființă vie și nemuritoare. El vorbește despre dorul „ca un copil al nopții” și „ca un trandafir sălbatic.” Aceste personificări subliniază caracterul persistent și ineluctabil al dorului în viața umană.
În final, poetul sugerează că dorul este o parte intrinsecă a ființei noastre și că el ne definește ca oameni. El ne amintește de originile noastre și de legătura profundă cu locurile de unde venim. În această viziune poetică, dorul devine un simbol al umanității și al trecutului nostru comun.
În concluzie, „Dorul” de Lucian Blaga este o poezie de o frumusețe și profunzime remarcabilă, care transmite puterea universală a sentimentului de dor și a amintirilor noastre. Ea ne provoacă să reflectăm asupra legăturii noastre cu rădăcinile noastre și asupra profunzimii acestui sentiment care definește condiția umană.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
