Dormi dulce de Alexandru Macedonski

Una dintre trăsăturile poeziei „Dormi dulce” este stilul romantic al autorului Alexandru Macedonski, care exprimă durerea și disperarea de a pierde pe cineva drag, îmbrăcând-o într-o imensă nostalgie. Poezia este alcătuită dintr-o serie de imagini care surprind imaginea morții, folosind personificări și metafore, precum „îngerul negru” și „urma din pulbere”. De asemenea, poezia este caracterizată prin utilizarea unui limbaj simplu și plin de emoție, care creează o legătură emoțională între cititor și autor.

Tu care dormi ești fericit…
Uitând întreaga ta ființă,
Te-ai izolat de suferință…
În mut repaos adâncit,
C-ai fost și ești n-ai conștiință…
Tu care dormi, ești fericit.

Dormi dulce – nu te deștepta;
Realitatea, chiar frumoasă,
Pe lângă vis e urâcioasă…
La bine nu te aștepta,
Căci viața este nemiloasă…
Dormi dulce – nu te deștepta.

Rezumat extins la poezia Dormi dulce de Alexandru Macedonski

Poezia „Dormi dulce” de Alexandru Macedonski este o elegie scrisă în memoria copilului său, Alexandru Jr., care a murit la vârsta de 3 ani.

Poezia are un ton trist și melancolic, dar în același timp păstrează o notă de speranță în împăcare cu moartea și ideea unei vieți într-un altă lume. Autorul încearcă să-și găsească alinarea în credința în viața de dincolo și în gândul că fiul său este ferit de suferință și de răul din lumea aceasta.

Macedonski folosește imagini puternice și metafore pentru a exprima durerea sa, dar și frumusețea și fragilitatea vieții. Versurile sunt pline de sensibilitate și emoție, iar tonul sobru și solemn amplifică durerea și pierderea profundă.

Pe lângă aspectul sentimental, poezia are și o valoare artistică remarcabilă, fiind una dintre cele mai reprezentative elegii din literatura română.