Dor de pădure de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Dor de pădure” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost utilizată într-un mod neașteptat de astronautul român Dumitru Prunariu. În timpul misiunii sale în spațiu, Prunariu a dus cu el o casetă audio cu poezii românești, printre care se număra și „Dor de pădure”.

El a declarat că această poezie l-a făcut să se simtă mai aproape de natură și de pământul natal, în ciuda faptului că se afla la o altitudine de peste 300 de kilometri deasupra suprafeței Pământului. Acest lucru demonstrează influența puternică pe care poezia lui Adrian Păunescu o poate avea asupra oamenilor și modul în care poate influența și inspira pe cei care o citesc.

La ora când mugurii cântă
Deasupra pădurii de cocs,
Ne ține ca sfânt și ca sfântă
Un vechi calendar ortodox.
Iubirea ne poartă departe
În mâinile altor nuntași,
Dar noi suntem viața din moarte,
Uitarii te las și mă lași.
Sub noi e o negură deasă,
O negura deasă e-n noi,
Pădurea ni-i pat și ni-i casă,
Pădurea se împarte la doi.
Un freamăt de cocs dinspre frunze,
Sub lună vom arde buimaci
Și toate iubirile-ascunse
Troznind vor ieși din copaci.
Misterele forestiere
Și noaptea de cocs absolut,
Luminii să-i dea o putere
Cum încă noi doi n-am văzut.
Păstrează-ne-n tine, pădure,
Și-ți dăm cheia tainelor mici,
Ca tainele mari să se-ndure
De faptul că suntem aici.

Rezumat extins la poezia Dor de pădure de Adrian Păunescu

„Dor de pădure” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, în care poetul explorează tema dorului pentru natură și pentru pădure.

În prima strofă, Păunescu vorbește despre dorul pe care îl simțim pentru pădure și pentru natura sălbatică. El subliniază faptul că acestea ne conectează la partea noastră mai profundă și mai autentică și ne oferă o oază de liniște și de calm în mijlocul agitației vieții moderne.

În a doua strofă, poetul descrie frumusețea și misterul pădurii și cum aceasta poate fi resimțită ca un tărâm al fanteziei și al magiei. El subliniază faptul că în pădure putem găsi refugiu și că acesta este un loc sacru în care ne putem reconecta cu lumea naturală.

În ultima strofă, Adrian Păunescu subliniază faptul că pădurea și natura sunt esențiale pentru echilibrul și sănătatea noastră fizică și mentală și că trebuie să le protejăm și să le prețuim. El subliniază faptul că trebuie să îndrăznim să ne deschidem inimile și să acceptăm mesajele pe care natura ne le transmite.

În concluzie, poezia „Dor de pădure” de Adrian Păunescu explorează tema dorului pentru natură și pentru pădure. Poetul subliniază faptul că acestea ne oferă o oază de liniște și de calm în mijlocul agitației vieții moderne și ne conectează la partea noastră mai profundă și mai autentică. Totodată, el subliniază că natura este esențială pentru echilibrul și sănătatea noastră fizică și mentală și că trebuie să o protejăm și să o prețuim.