Domnia elefantului de Ivan Krâlov

Un fapt interesant despre fabula „Domnia elefantului” este că aceasta a fost influențată de evenimentele politice și sociale ale vremii în care a fost scrisă. În secolul al XIX-lea, în Rusia exista o mișcare puternică de opoziție față de monarhia absolutistă, iar mulți autori, inclusiv Ivan Krâlov, au reflectat aceste idei în operele lor.

De asemenea, fabula a fost interpretată în moduri diferite de-a lungul timpului și în diferite contexte culturale. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, aceasta a fost adesea interpretată ca o critică la adresa abuzului de putere și a rasismului, datorită asocierii cu imaginea elefantului ca un simbol al puterii și al dominanței.

În plus, fabula a fost adaptată în diferite forme, inclusiv într-o versiune teatrală și într-o versiune muzicală pentru copii. Aceste adaptări au ajutat la popularizarea fabulei și la promovarea valorilor democratice și ale dreptății în rândul copiilor.

În concluzie, fabula „Domnia elefantului” este o poveste cu o morală importantă despre abuzul de putere și despre importanța democrației și a alegerilor libere în alegerea liderilor noștri. Aceasta a fost influențată de evenimentele politice și sociale ale vremii în care a fost scrisă, iar adaptările sale ulterioare au ajutat la popularizarea mesajului său puternic și la promovarea valorilor democratice în rândul publicului larg.

---

Acel mare şi puternic,
Măcar cât de bun să fie, nemândru şi răbdător,
Însă fiind făr’ de minte eu nu-l socotesc de vrednic
Să fie cârmuitor;
Căci odată elefantul s-au rânduit în domnie,
Şi măcar că ei, fireşte, au multă înţelepciune,
Sunt la trup mari, arătoşi
Şi vârtoşi,
Însă, lucru de minune,
Că acest principe-al nostru avea atâta prostie,
Că bietele oi şi capre, plângându-se lui odată
Asupra lupilor aprigi că le jupoaie de piele,
El au început îndată
A plânge de a lor jale,
Şi cu mânie răcnind:
„O, lupi plini de vicleşuguri! O, tâlhari nelegiuiţi,
De unde vi s-au dat voie pe oi, capre să beliţi?”

Iar lupii, îngenunchind,
Au zis: „Nu te întărta,
O, doamne, măria ta!
Căci însuşi tu ne-ai dat voie, făcându-ţi milă de noi,
Să strângem cest bir uşor de la varvarele oi,
Luând de fieştecare numai câte o pielcică,
Ca să ne facem cojoace.

Deci aceste toante dobitoace,
Pentru aşa lucru de nimică,
Se jeluiesc măriei tale
Degeaba şi făr’ de cale…”
Atunci elefantul zise: „Bravo, voi aveţi dreptate,
Dacă nu mă înşelaţi,
Adică de nu luaţi
Câte două piei de oaie, pentru care strâmbătate,
De voi afla că o faceţi, grozav veţi fi pedepsiţi.
Câte o pielcică, însă, făr’ de grijă jupuiţi;
Şi voi, oilor, să nu mai îndrăzniţi
Cu jalbe să mai veniţi.
Căci a mea milă domnească strâmbătate nu va face,
Lăsând pe bieţii lupi iarna să peie făr’ de cojoace.”

Rezumat extins la fabula Domnia elefantului de Ivan Krâlov

Fabula „Domnia elefantului” scrisă de Ivan Krâlov este o poveste despre abuzul de putere și despre corupția care poate apărea atunci când cineva are prea multă putere.

În fabulă, elefantul a fost ales să devină rege al animalelor, dar își abuzează puterea și îi opresează pe ceilalți animale. În cele din urmă, elefantul este forțat să renunțe la putere și să se retragă într-un colț al junglei, iar animalele se reunesc pentru a alege un nou lider care să fie drept și echitabil.

Moralitatea fabulei este că puterea poate fi periculoasă și poate corupe o persoană dacă aceasta nu este gestionată cu responsabilitate. De asemenea, fabula subliniază importanța democrației și a alegerilor libere în alegerea liderilor noștri.

Un alt fapt interesant despre această fabulă este că a fost publicată pentru prima dată în 1814 și a devenit una dintre cele mai populare lucrări ale lui Ivan Krâlov. Aceasta a fost adaptată în diferite forme, inclusiv într-o versiune animată pentru copii intitulată „Domnia elefantului” în 1970.

În general, fabula „Domnia elefantului” ne învață să fim vigilenți și să nu acceptăm abuzul de putere. Aceasta poate fi o lecție valoroasă pentru copii și adulți și poate ajuta la promovarea unei atitudini critice și responsabile în fața celor care dețin puterea în societate.