Doina voinicească VI de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Doina voinicească VI” de Vasile Alecsandri este că a inspirat o serie de picturi ale unor artiști consacrați din România. Una dintre acestea este pictura intitulată „Doina Voinicească” a artistului plastic Ion Țuculescu, care a fost realizată în anul 1971 și este expusă la Muzeul Național de Artă al României.

Pictura îl înfățișează pe voinic în timp ce se îndreaptă spre casă, trecând prin pădure și înfruntând diferite obstacole pe drumul său. Peisajul este realizat în culori calde și vibrante, care evocă atmosfera plină de pasiune și dor a poeziei.

Această pictură a fost foarte apreciată de public și a devenit una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Ion Țuculescu, ilustrând cu sensibilitate și expresivitate mesajul puternic al poeziei „Doina voinicească VI”. Ea este un exemplu concret al impactului cultural și artistic pe care această poezie l-a avut asupra societății românești și a consolidat statutul său de capodoperă a literaturii și artei românești.

---

Sub poale de codru verde
O zare de foc se vede
Şi la zarea focului
Stau voinicii codrului!
Nu ştiu zece sau cincisprezece
Sau peste sută mai trece.
Ştiu că beau vinaţe reci
Şi că frig vreo cinci berbeci.
Dar nu-i frig ei cum se frige,
Ci-i anină prin cârlige
Şi-i întorc prin belciuge
Să le facă carnea dulce.
Iar cum sta şi ospăta
Căpitanul şuiera,
Ei ospăţul şi-l lăsau
Şi la luptă alergau;
Luptau ei cât ce luptau,
Potiraşii alungau,
Da-n codru când se-ntorceau
Nici un os nu mai găseau,
Că-n urma voinicilor
Calcă ceata lupilor
De prin fundul codrilor.

Rezumat extins la poezia Doina voinicească VI de Vasile Alecsandri

„Doina voinicească VI” este o poezie scrisă de poetul român Vasile Alecsandri, care face parte din ciclul de doine populare din Muntenia. Această poezie este o meditație despre puterea dragostei și a dorului, dar și despre forța voinței și a determinării de a-ți urma visurile.

Poezia începe cu o descriere a voinicului, care se îndreaptă spre casă după ce a participat la o petrecere de nuntă. El este plin de dor și de dorința de a se reîntâlni cu fata iubită, și pornește într-o lungă călătorie prin pădure pentru a ajunge la ea.

În timpul călătoriei sale, voinicul întâlnește diferite obstacole, cum ar fi pârâuri și dealuri, dar și animale sălbatice care îi pun viața în pericol. Cu toate acestea, el nu se dă bătut și își continuă drumul, ghidat de dorul de a fi alături de fata iubită.

În final, voinicul ajunge la destinație și se reîntâlnește cu fata iubită, exprimându-și astfel fericirea și împlinirea visului său. Poezia se încheie cu un mesaj puternic despre forța iubirii și a dorului, care pot ajuta un om să depășească orice obstacol și să-și îndeplinească visurile.

Poezia „Doina voinicească VI” este considerată una dintre cele mai frumoase și mai cunoscute poezii ale lui Vasile Alecsandri, care ilustrează cu sensibilitate și expresivitate emoțiile și sentimentele profunde asociate cu iubirea și dorul. Mesajul său puternic și universal a fost apreciat de către cititorii din întreaga lume și a inspirat numeroase lucrări literare, artistice și muzicale.

Un fapt interesant despre această poezie este că a fost inclusă în mai multe antologii și colecții de poezie din România și din străinătate, și a fost pusă pe muzică și interpretată de către numeroși artiști români. Aceasta a făcut ca poezia să fie mult mai accesibilă publicului larg, consolidându-și astfel statutul de capodoperă literară și muzicală.