Doina voinicească III de Vasile Alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia „Doina voinicească III” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost compusă în timpul luptelor pentru independența României din secolul al XIX-lea și a avut un impact important asupra populației românești de la acea vreme.

Mai mult, această poezie a fost inclusă în primul volum al colecției „Din inima poporului” a lui Vasile Alecsandri, publicată în 1860, alături de alte poezii tradiționale populare, cum ar fi baladele și cântecele populare. Această colecție a contribuit semnificativ la popularizarea poeziei tradiționale românești și a ajutat la păstrarea valorilor culturale și tradițiilor populare ale poporului român.

De asemenea, „Doina voinicească III” este considerată una dintre cele mai cunoscute și valoroase poezii ale lui Vasile Alecsandri, fiind recunoscută atât pentru mesajul său patriotic, cât și pentru forma sa poetică excepțională. Această poezie este încă studiată și apreciată în școli și universități din România și este considerată un exemplu remarcabil de poezie tradițională românească.

---

Frunză verde de susai,
Mă-ntorsei iară pe plai
Cu mireasa pe sub strai
Să mai prind ceva de trai!
Pe mândruţa să mi-o îmbrac
Cum i-a fi mândrei pe plac.

De când plaiul am lăsat,
Traiul bun eu l-am uitat.
Arma-n sân mi-a ruginit,
Nimic n-am agonisit.
Mă lăsai pe plai deoparte,
Unde soare nu străbate
Sub frunziş de ciritei,
Unde trec turme de miei
Şi mocani bogaţi de vite,
Cu chimirele ticsite.

Nu ştiu turmele lua-le-aş,
Ori chimirele zmunci-le-aş
Că nu-i vreme de pierzare,
Că s-aude în depărtare
Zgomot de potiră tare.
Frunză verde de agude,
Ian vezi frate ce s-aude?
Graiul dulce-a mândrei mele
Ori zgomot de poteri grele?

De-a fi puica mea frumoasă,
Ad-o sfântul sănătoasă,
Sufletul să-mi răcorească,
Zilele să-mi îndulcească,
Iar de-a fi potira grea
Care paşte viaţa mea,
Las’ să vie că-am o flintă
Pentru potiră gătită,
Să-i pun plumbul subsuoară,
S-o străbată-n inimioară!

Rezumat extins la poezia Doina voinicească III de Vasile Alecsandri

„Doina voinicească III” de Vasile Alecsandri este o poezie românească tradițională, care descrie lupta unui voinic pentru apărarea patriei sale.

În poezie, voinicul este descris ca fiind un om curajos și hotărât, gata să își sacrifice viața pentru a-și apăra patria. El se pregătește pentru luptă, își alege cele mai bune arme și își roagă soția și copiii să îl ierte pentru alegerea sa.

Cu toate acestea, în ciuda curajului său, voinicul se simte copleșit de dimensiunea conflictului și de puterea inamicului. În momentul luptei, el simte o teamă adâncă, dar își adună puterile și luptă cu îndârjire pentru a-și proteja familia și patria.

Poezia are un ton grav și solemn, care subliniază sacrificiul și curajul voinicului. Este o poezie tradițională care descrie cu mare sensibilitate și talent artistic scenele din viața și istoria poporului român.

Această poezie, împreună cu celelalte doine voinicești ale lui Vasile Alecsandri, a fost un important mijloc de încurajare și mobilizare a poporului român în timpul luptei pentru independența României în secolul al XIX-lea. De asemenea, poezia este un exemplu remarcabil de frumusețe și măiestrie poetică, care a inspirat mulți alți poeți români.