Doina voinicească II de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Doina voinicească II” de Vasile Alecsandri este că aceasta face parte din ciclul de poezii „Doina”, care reprezintă unul dintre cele mai cunoscute și apreciate cicluri de poezii ale literaturii române. Ciclul de poezii „Doina” a fost inspirat de folclorul românesc și explorează teme precum dragostea, iubirea, tradiția, natura și istoria neamului românesc.

„Doina voinicească II” este una dintre cele mai cunoscute poezii din acest ciclu și a devenit un simbol al curajului, al vitejiei și al patriotismului în literatura română. Aceasta a fost adesea interpretată ca o invocare la adresa românilor de a se ridica împotriva opresiunii și de a lupta pentru libertate și independență, mesaj care a răsunat puternic în perioada de construcție a României moderne.

---

Frunză verde de cicoare,
Când văzui vara cu soare,
Cătat-am pădurea deasă
Ca să ţin cu dânsa casă,
Ş-am cătat galbeni tăiaţi
Să fac zale la băieţi,
Ş-am cătat galbeni uşori
Să fac rochii la surori,
Dar găsii numai rubiele
De făcui cercei cu ele
Şi salbe mândrelor mele.

Bistriţo, apă de munte!
Bistriţo, şiroi de frunte!
Ce te făcuşi Dunăre
Şi te umflaşi tulbure
De nu pot trece prin tine
Cu baltagul la ciochine?
Să mai ies, colo, pe vale,
Ca să mă aşez în cale,
În calea ciocoilor,
În trecerea oilor?
De cinci zile, frăţioare,
Stau pe murgul meu călare
Tot cu mâna pe pistoale
Şi cu ochii tot pe vale.
Mă tot uit uitare lungă,
Doar norocul să m-ajungă.

Şi norocul nu m-ajunge
Şi mijlocul mi se frânge
De greul păcatelor,
De sarcina armelor:
Murguleţ, copită mică!
Ian mai du-mă la potică,
În poiana din pădure
Unde mândra strânge mure,
Şi mă du în Valea-Seacă
Să aştept ziua să treacă,
Iar când a-nsera de noapte
Să mai cerc durda ce poate.
Oliolio! soare rotund!
De-ai apune mai curând,
Că mie mi s-a urât
De suit, de coborât,
Tot suind din vale-n deal
Cu mâna pe iatagan,
Coborând din deal în vale
Tot cu mâna pe pistoale!

Rezumat extins la poezia Doina voinicească II de Vasile Alecsandri

„Doina voinicească II” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care celebrează vitejia și curajul ostașilor români din timpul luptelor pentru independența și unitatea țării.

În prima strofă, autorul descrie curajul și vitejia ostașilor români, care luptă neîncetat pentru libertate și independență. El sugerează că aceștia sunt adevărați eroi, care nu cunosc frica și sunt gata să își sacrifice viața pentru țară.

În a doua strofă, autorul explorează ideea că istoria și tradiția neamului românesc sunt marcate de luptele pentru libertate și independență. El sugerează că ostașii români au luptat întotdeauna cu curaj și sacrificiu pentru apărarea țării și că aceștia reprezintă un exemplu demn de urmat pentru toți românii.

În a treia strofă, autorul sugerează că luptele pentru independența și unitatea țării trebuie să continue și în prezent. El își exprimă încrederea că românii vor continua să lupte pentru libertate și democrație și că aceștia vor reuși să construiască o societate justă și prosperă.

În ultima strofă, autorul concluzionează poezia sugerând că ostașii români sunt un simbol al curajului, al sacrificiului și al patriotismului și își exprimă admirația și recunoștința față de aceștia. Alecsandri își îndeamnă cititorii să se bucure de libertatea și independența țării și să își cultive spiritul de solidaritate și de patriotism pentru a continua să construiască o societate mai bună și mai dreaptă.

În concluzie, poezia „Doina voinicească II” de Vasile Alecsandri este o poezie despre curajul și vitejia ostașilor români din timpul luptelor pentru independența și unitatea țării. Alecsandri sugerează că ostașii români reprezintă un exemplu demn de urmat pentru toți românii și își exprimă admirația și recunoștința față de aceștia. Poezia exprimă de asemenea încrederea că luptele pentru libertate și independența țării trebuie să continue și în prezent și își îndeamnă cititorii să se bucure de libertatea și independența țării și să își cultive spiritul de solidaritate și de patriotism pentru a continua să construiască o societate mai bună și mai dreaptă.