Doina voinicească de Vasile Alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia „Doina voinicească” de Vasile Alecsandri este acela că aceasta a fost inclusă într-un volum de poezii populare și tradiționale românești, intitulat „Cântece populare ale românilor”. Acest volum a fost publicat în anul 1853 și a inclus o selecție de poezii populare și tradiționale, care au devenit un reper important în cultura și literatura română.

Prin includerea poeziei „Doina voinicească” în acest volum, Vasile Alecsandri a contribuit la popularizarea poeziei sale și la promovarea tradițiilor și valorilor naționale românești. Aceasta sugerează că poezia poate fi considerată o parte esențială a patrimoniului cultural și literar al României.

De asemenea, poezia „Doina voinicească” a fost inspirată de tradițiile și valorile naționale românești, care celebrează curajul, onoarea și devotamentul în lupta pentru libertate și democrație. Aceasta sugerează că poezia poate fi considerată un simbol al spiritului războinic și al unității naționale românești.

În plus, poezia „Doina voinicească” a fost interpretată în mai multe feluri și a inspirat numeroase interpretări artistice, inclusiv în muzică și în teatru. Aceasta sugerează că poezia a avut un impact semnificativ în cultura și literatura română și că a devenit o sursă de inspirație și de identitate culturală pentru mulți oameni.

În ansamblu, „Doina voinicească” este o poezie care celebrează valorile și tradițiile naționale românești și care a devenit un simbol al spiritului războinic și al unității naționale. Prin intermediul acestei poezii, Vasile Alecsandri a contribuit la promovarea culturii și literaturii românești și la consolidarea identității naționale.

---

Frunză verde şapte brazi,
Fost-am noi vreo şapte fraţi
Ş-au pierit cinci într-o marţi,
Şi rămas-am numai doi
De umpleam lumea de noi,
Ş-a pierit unu-ntr-o joi,
Şi rămas-am numai eu,
De arde sufletul meu,
Frunză verde siminoc,
De scârbă, de mare foc,
Stau în codru şi gândesc
Ce să fac ca să trăiesc?

Să m-apuc de plugărie,
Ori s-apuc în haiducie?
Măiculiţă, ce m-oi face
Plugăria că nu-mi place,
Că de când eram eu mic
Aveam semne de voinic.
În loc să mă leg de sapă
Eu duceam murgul la apă,
Iar când murgul necheza
Doru-n mine se trezea,
Dor de codru înverzit,
Cum e bun de voinicit.

Când eram de şapte ani
Luam miei de la ciobani,
Fără plată, fără bani.
Când eram de optsprezece,
Cercam vinul dacă-i rece,
Pivniţa de-i răcoroasă,
Crâşmăriţa de-i frumoasă.
Când eram de douăzeci,
Mă legam de turci, de greci
Şi de capete-i scurtam
Şi aleanu-mi uşuram.
Dar acum sunt om stătut,
Şi păţit, şi priceput
Şi văd bine că-i dat mie
Ca să mor în haiducie.

Rezumat extins la poezia Doina voinicească de Vasile Alecsandri

„Doina voinicească” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Vasile Alecsandri. Această compoziție lirică este o cântare a vitejiei și a curajului, care celebrează spiritul războinic al oamenilor și al națiunii române.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unui voinic care se pregătește să plece la război, sugerând că acesta este un moment de mândrie și de onoare pentru el și pentru toți cei care îl iubesc. El subliniază curajul și hotărârea voinicului și sugerează că acesta este un simbol al tuturor celor care luptă pentru dreptate și libertate.

În a doua strofă, Vasile Alecsandri descrie imaginea unui voinic care se luptă pe câmpul de luptă, sugerând că acesta este un moment de sacrificiu și de devotament pentru el și pentru națiune. El subliniază forța și hotărârea voinicului și sugerează că acesta este un simbol al celor care sunt dispuși să lupte pentru a-și proteja valorile și drepturile.

În a treia strofă, poetul descrie imaginea unui voinic care se întoarce de pe câmpul de luptă, sugerând că acesta este un moment de tristețe și de suferință pentru el și pentru toți cei care îl iubesc. El subliniază sacrificiul și devotamentul voinicului și sugerează că acesta este un simbol al celor care sunt dispuși să își riste viața pentru a-și apăra țara și libertatea.

În ultima strofă, Vasile Alecsandri subliniază importanța curajului și a voinței de a lupta pentru dreptate și libertate. El sugerează că aceasta este o valoare fundamentală a națiunii române și că trebuie să fie respectată și protejată. El subliniază importanța respectului și admirației pentru toți cei care luptă pentru libertate și sugerează că aceasta poate fi o sursă de inspirație și de speranță pentru toți oamenii.

În ansamblu, „Doina voinicească” este o poezie care celebrează spiritul de luptă al națiunii române și al celor care se luptă pentru dreptate și libertate. Prin intermediul metaforei unui voinic curajos și hotărât, Vasile Alecsandri sugerează importanța sacrificiului și a devotamentului în lupta pentru libertate și democrație. Această poezie a devenit un simbol al curajului și al spiritului războinic al românilor, și a inspirat numeroase interpretări artistice, inclusiv în muzică și în teatru.