Doina oltenească IV de Vasile Alecsandri

Una dintre caracteristicile interesante ale poeziei „Doina oltenească IV” este utilizarea versurilor scurte și a rimei încrucișate, care contribuie la ritmul și melodia versurilor. De asemenea, poezia este scrisă într-un stil simplu și direct, într-un limbaj popular și accesibil, care a contribuit la popularitatea sa.

În plus, poezia reflectă influențele romantice și folclorice ale lui Alecsandri, care au fost o parte importantă a stilului său literar. Aceste influențe sunt evidente în utilizarea elementelor de natură și de tradiție populară, dar și în tonul melancolic și nostalgic al poeziei.

„Doina oltenească IV” a fost, de asemenea, inspirația pentru cântece populare și pentru alte opere literare, atât în timpul vieții lui Alecsandri, cât și după moartea sa. Poezia rămâne astăzi una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale literaturii române, recunoscută pentru frumusețea și melodia sa, dar și pentru puterea sa evocatoare.

---

În noaptea Sântei-Mării
S-au vorbit vro trei copii
Să apuce-n codrul de tei
Să cerce de-s voinicei.
Pe unu-l chema Ciocan
Şi avea-n mână-un buzdugan,
Pe-al doilea Busuioc
Şi ţinea potera-n loc.

Iar eu mă numeam Mihai
Şi săream pe şapte cai
De striga Craiova vai!
Şapte ani am haiducit,
Pe ciocoi am îngrozit,
Dar pe când ne luptam noi
Au pierit doi într-o joi
Ş-am rămas eu singurel
Ca pe câmp un stejărel.
Singurel eu am rămas,
Dar de codru nu mă las!

Rezumat extins la poezia Doina oltenească IV de Vasile Alecsandri

„Doina oltenească IV” este o poezie de Vasile Alecsandri, unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului al XIX-lea. Poezia face parte din volumul său de versuri „Doina” și a fost publicată pentru prima dată în 1852.

Poezia descrie o scenă pitorească din regiunea Olteniei, unde un cioban își pășunează turma prin câmp. Poezia începe cu versurile „Lângă plopii fără soț / Turmele-s cu pașii moi,” sugerând liniștea și pacea locului. Apoi, poezia descrie un păstor care își pășunează turma în timp ce se uită la cerul înstelat și la lună, exprimându-și tristețea pentru un iubit pierdut.

Versurile poeziei sunt pline de imagini frumoase și sugestive, iar tonul este melancolic și nostalgic. Poezia evocă un peisaj rural idilic și sugerează nostalgia pentru un timp mai simplu și mai autentic. Prin intermediul poeziei, Alecsandri își exprimă iubirea pentru țara sa natală și pentru tradițiile sale populare.

„Doina oltenească IV” este considerată una dintre cele mai frumoase poezii ale lui Vasile Alecsandri și unul dintre cele mai importante poeme ale literaturii române. Aceasta a fost inspirația pentru mai multe interpretări muzicale și a fost inclusă în numeroase antologii de poezie românească.