Doina oltenească II de Vasile Alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia „Doina oltenească II” de Vasile Alecsandri este că aceasta este una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale autorului, fiind considerată o capodoperă a poeziei populare românești.

De asemenea, poezia a fost inclusă în manualele școlare și a făcut parte din programele de studiu ale literaturii românești, consolidând poziția lui Vasile Alecsandri ca fiind unul dintre cei mai importanți poeți și personalități culturale ale secolului al XIX-lea.

De-a lungul timpului, poezia „Doina oltenească II” a fost adaptată în diferite forme artistice, cum ar fi muzica și teatrul, fiind un exemplu de influență a poeziei populare asupra culturii și artei românești.

De asemenea, tema naturii și a tradițiilor populare este una dintre cele mai importante teme ale literaturii și filozofiei, inspirând oameni din întreaga lume să exploreze și să înțeleagă legătura dintre oameni și natură. Poezia „Doina oltenească II” a fost tradusă în mai multe limbi străine și a fost inclusă în antologii literare internaționale, consolidând poziția lui Vasile Alecsandri ca fiind unul dintre cei mai importanți poeți și ambasadori culturali ai României.

---

Mult mi-e dor şi mult mi-e sete
Să văd frunza-n codrul verde,
Să mai strâng vreo şapte cete!
Primăvară, muma noastră,
Suflă bruma din fereastră
Şi zăpada de pe coastă,
Să văd iar înverzind în cale,
Să mă las iar în cea vale
Cu-o pereche de pistoale.

Frunza-n codru cât se ţine
Toţi voinicii trăiesc bine,
Iară frunza dacă-i lasă
Toţi voinicii merg pe-acasă
Şi la para focului
Zac de dorul codrului!
Frunză verde de susai,
De-ar veni luna lui mai
Să-mi aud cerul tunând,
Să văd norii fulgerând
Ierbuliţa-n şesuri dând,
Să mai văd focuri pe-afară,
Copilaşi cu pielea goală,
Cai în câmpuri nechezând
Şi voinici pe plai suind.

Rezumat extins la poezia Doina oltenească II de Vasile Alecsandri

„Doina oltenească II” este o poezie lirică scrisă de Vasile Alecsandri în care vocea lirică cântă despre frumusețea și iubirea pentru Olt, unul dintre cele mai importante râuri din România. Prin intermediul poeziei, vocea lirică explorează frumusețea naturii și se lasă purtată de melancolie, reflectând asupra tradițiilor și obiceiurilor populare.

Poezia începe cu o descriere a râului Olt și a peisajelor naturale din jurul său, evidențiind frumusețea și splendoarea acestora. Vocea lirică exprimă admirația sa pentru aceste peisaje și subliniază importanța lor pentru cultura și istoria poporului român.

În continuare, vocea lirică cântă despre dragostea și iubirea sa pentru Olt, rememorând amintirile și experiențele sale din copilărie și exprimând nostalgia pentru acele vremuri. El subliniază importanța tradițiilor și obiceiurilor populare și își exprimă dorința de a păstra vie această cultură și de a transmite mai departe valorile și tradițiile românești.

În partea a doua a poeziei, vocea lirică reflectă asupra trecerii timpului și asupra schimbărilor care au avut loc în jurul său. El observă cum natura și tradițiile populare s-au transformat și au dispărut în timp, exprimându-și tristețea și dorința de a păstra vie memoria acelor vremuri.

În final, vocea lirică cântă despre frumusețea și misterul vieții și subliniază importanța recunoașterii și aprecierii valorilor culturale și tradițiilor poporului român.

În concluzie, „Doina oltenească II” este un poem liric profund și emoționant despre frumusețea naturii și a culturii populare. Vocea lirică exprimă dragostea și iubirea sa pentru Olt și pentru valorile și tradițiile românești, subliniind importanța păstrării și transmiterii acestora. Poezia este un exemplu de virtuozitate poetică și de profunzime emoțională, care îl plasează pe Vasile Alecsandri în rândul celor mai importanți poeți români ai secolului al XIX-lea.