Doina oltenească (A Jianului) de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Doina oltenească (A Jianului)” de Vasile Alecsandri este că aceasta face parte dintr-o colecție de cântece și doine populare culese de autor în timpul călătoriilor sale prin Moldova și Muntenia în anii 1840 și 1850. Alecsandri a fost unul dintre primii scriitori români care a promovat valorile și tradițiile populare și a adus la lumină o serie de cântece populare care ulterior au devenit simboluri ale culturii românești.

„Doina oltenească (A Jianului)” este una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite poezii populare scrise de Alecsandri și este considerată un exemplu de poezie populară de mare valoare estetică. Poezia a fost adaptată de mulți compozitori de muzică populară și a devenit un simbol al tradițiilor și valorilor țărănești din România.

---

Frunză verde măr creţesc;
Stau în drum să mă gândesc
Ce s-apuc, ce să muncesc,
Pâinea să-mi agonisesc,
Copilaşii să-mi hrănesc?
Cum şedeam pe gânduri dus,
Mă uitai spre munte-n sus
Şi mă luai spre apus.

Când pe munte mă urcai,
Roată-n juru-mi mă uitai,
Mă uitai în jos spre lunci,
Văzui oameni, muieri, prunci
Cu plugurile la munci,
Ei brăzduiau tot mereu,
Numai pluguleţul meu
L-a înţelenit Dumnezeu.

Că doi boi ce-i avusei
De vremi rele-i răpusei
Şi de sapă rămăsei.
Tot avutul din bordei
Mi-e pe vatră un cotei,
Ş-un tăciune stins de tei,
Şi cenuşă într-un ulei.
Am umblat, am alergat,
M-am miluit, m-am rugat
De sărac şi de bogat,
Nici că-n seamă m-au băgat!

Am cerut boi într-un ceas
Ca să-mi ar şi eu de-un pas,
Nevoii să nu mă las,
Dar milă n-a mai rămas!
Atunci mă-ntorsei şi eu
Şi zisei în gândul meu:
„Dare-ar bunul Dumnezeu
Să umble şi plugul meu!
Din baltag să-mi fac eu plug,
Pistoalele să le-njug,
Ca să brăzduiesc ales
Unde-a fi crângul mai des;
Să trag brazda dracului
Chiar din culmea dealului
Până-n capul satului.
Drept uşa bogatului
Şi prispa fârtatului!”

Rezumat extins la poezia Doina oltenească (A Jianului) de Vasile Alecsandri

„Doina oltenească (A Jianului)” este o poezie populară românească scrisă de Vasile Alecsandri care evocă viața satului și a țăranilor și sugerează melancolia și tristețea unui țăran care își plânge pierderea iubitei sale. Poezia are un ton trist și folosește metafore și imagini poetice pentru a exprima durerea și suferința personajului principal, Jianu.

În prima strofă, autorul descrie peisajul rural și sugerează că Jianu este un om trist și îndurerat care își plânge pierderea iubitei sale. El sugerează că Jianu își petrece zilele și nopțile plângându-și iubita și că natura îi pare pustie și fără viață.

În a doua strofă, autorul explorează ideea că iubita lui Jianu a murit și că acesta își plânge pierderea. El sugerează că Jianu își amintește de momentele fericite pe care le-a petrecut alături de iubita sa și că își dorește să o mai aibă încă o dată lângă el.

În a treia strofă, autorul sugerează că Jianu se simte singur și abandonat de lume și că își petrece zilele și nopțile plângându-și iubita. El sugerează că Jianu își dorește să își alunge durerea și să își găsească alinare în natură, dar că aceasta îi pare pustie și fără viață.

În ultima strofă, autorul concluzionează poezia sugerând că Jianu este un simbol al tristeții și al suferinței umane. El sugerează că iubirea și pierderea sunt două aspecte ale vieții umane și că suferința lui Jianu reflectă durerea și suferința tuturor oamenilor. Alecsandri își exprimă admirația pentru valorile țăranilor și își îndeamnă cititorii să își cultive spiritul de solidaritate și empatie pentru a se susține unii pe alții în momentele dificile ale vieții.

În concluzie, poezia „Doina oltenească (A Jianului)” de Vasile Alecsandri este o poezie populară românească care evocă viața satului și a țăranilor și sugerează melancolia și tristețea unui țăran care își plânge pierderea iubitei sale. Alecsandri își exprimă admirația pentru valorile țăranilor și își îndeamnă cititorii să își cultive spiritul de solidaritate și empatie pentru a se susține unii pe alții în momentele dificile ale vieții.