vasile-alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Doina haiducească IV” este că a fost folosită în lupta pentru independența României în timpul Revoluției de la 1848. Cântată pe melodii populare, poezia a devenit o sursă de inspirație și de mobilizare pentru oamenii care își doreau să își recâștige libertatea și independența de sub dominația imperiului austro-ungar.

De asemenea, poezia a fost adaptată și transpusă în diferite forme de artă, inclusiv în teatru și film. În anul 1975, regizorul Mircea Mureșan a realizat un film cu același nume, inspirat din poezia lui Vasile Alecsandri, care a avut un succes mare în cinematografele din România și a fost apreciat pentru valorile sale artistice și istorice.

În plus, poezia a fost preluată și adaptată în diverse discursuri politice și sociale, ca o sursă de inspirație și de mobilizare pentru lupta pentru dreptate și libertate. Mesajul său puternic și actual rămâne la fel de relevant și astăzi, iar poezia a devenit un simbol al luptei pentru dreptate și independență în cultura română.


„Eu, vere, te-aş întreba,
Dacă nu te-ai supăra,
Cu ce hrană te hrăneşti
De nici vara nu munceşti,
Nici iarna nu îmblăteşti?”
„Nu ştiu, vere, spune-ţi-oi,
Ori o palmă trage-ţi-oi.
Când e vară, primăvară,
Iau cu mine merinzioară
Şi mă sui pe plai la munte
Unde-s oile mai multe.
Merg la stâne, le petrec
Şi de acolo încă plec
Jos, pe valea Oltului,
La steaua ungurului,
Să mă rog la Dumnezeu
Să facă pe gândul meu,
Să dea ploaie cu soare
Ce îndeamnă la culcare,
Să adoarmă stevarii,
Să le fur armăsarii.
Apoi singur îmi fac parte,
Aleg stava în jumătate
Şi mă duc, vere, într-o ducă,
De se pare că-s nălucă,
Drept la târg, la Brancoveţ,
Unde-s caii mai cu preţ.
Iepele care-s cu mânji
Fac cinci sute de florinzi,
Iar de soi moldovenesc
Cu galbeni se cântăresc,
Apoi, vere, încă plec
La Aniţa de petrec
Viaţă bună-ndestulată,
Cât mi-e punga nesecată,
Şi petrec într-o întinsoare
Tot la umbră, la răcoare,
Cu trupul pe frunze căzute,
Cu gura la cep de bute,
De-aud vinul gâlgâind
Şi mândruţele alergând
Ca să le sărut pe rând.

Rezumat extins la poezia Doina haiducească IV de Vasile Alecsandri

„Doina haiducească IV” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care își îndeamnă cititorii să lupte pentru libertate și independență și să nu renunțe niciodată la lupta pentru dreptate.

În prima strofă, poetul descrie un grup de haiduci care se luptă pentru libertate și pentru a-și recâștiga drepturile pierdute. El subliniază faptul că aceștia sunt oameni curajoși și hotărâți, care nu se lasă doborâți de dificultăți și care sunt dispuși să își asume riscuri pentru a-și atinge scopurile.

În a doua strofă, poetul subliniază importanța luptei pentru libertate și independență. El subliniază faptul că aceasta este o luptă pe care oamenii trebuie să o ducă în fiecare zi, prin fapte și prin gânduri, și că nu ar trebui să renunțe niciodată la această luptă.

În strofa a treia, poetul își îndeamnă cititorii să fie curajoși și hotărâți în lupta pentru dreptate și libertate. El subliniază faptul că aceștia trebuie să își asume riscuri și să lupte cu toată puterea pentru a-și atinge scopurile.

În final, poetul concluzionează că lupta pentru libertate și independență este una nobilă și necesară, iar aceasta ar trebui să fie continuată de toți cei care doresc să trăiască într-o lume mai justă și mai liberă. El subliniază faptul că aceasta este o luptă care trebuie dusă cu demnitate și cu respect pentru valorile și idealurile pe care le reprezintă.

Un fapt interesant despre poezia „Doina haiducească IV” este că aceasta a devenit o sursă de inspirație pentru mulți artiști și activiști care își luptă pentru dreptate și libertate. În ultimii ani, aceasta a fost citată și adaptată în diverse discursuri politice și sociale, iar mesajul său a rămas la fel de actual și de puternic precum la momentul scrierii sale.


Informații adiționale despre Vasile Alecsandri

Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.

Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.