Doi raci de Alecu Donici

Fabula „Doi raci” de Alecu Donici este o scurtă poveste despre doi raci care se ceartă pentru un pui de pește, iar în final, un pescar profită de situație și îi prinde pe amândoi. Această fabulă reprezintă o critică la adresa celor care nu cooperează, ci se ceartă pentru lucruri mărunte și pierd din vedere aspectele importante din viața lor.

Fapt divers: Într-o interpretare mai modernă, fabula poate fi văzută și ca o alegorie a luptei între indivizi sau grupuri pentru putere sau resurse, care deseori duce la pierderi pentru ambele părți, în loc să caute soluții de colaborare și beneficii comune.

– Ei, vezi, mă rog, ce nătărău!
Tot înapoi se dă.
Aşa un rac pe fiul său
Odată ocără.
– O, bunul meu părinte!
Răspunse racul fiu –
Cum mergi tu înainte?
Mă iartă că nu ştiu.
Şi dar, te rog, mă-nvaţă;
Dă-mi pildă drept povaţă,
Şi-apoi, eu după tine
Voi merge foarte bine.

E grea pretenţia fără exemple bune,
Să fie cineva desăvârşit în lume.

Rezumat extins la fabula Doi raci de Alecu Donici

Fabula „Doi raci” de Alecu Donici începe cu doi raci care se plimbau pe malul unui râu. Unul dintre ei, mai tânăr, îi arăta celuilalt cum trebuie să se miște și să meargă un rac. În timp ce își etala mersul, tânărul rac îl jignește pe celălalt rac, numindu-l șchiop și spunându-i că se mișcă ca un bătrân. În timp ce se ceartă, ambii raci cad în apă, iar tânărul se află în dificultate din cauza propriei sale mândrii și aroganței.

Această fabulă ilustrează modul în care mândria și îngâmfarea pot duce la propriul nostru rușine și eșec. Este important să fim umili și să nu subestimăm sau să jignim pe cei din jurul nostru, pentru că acest lucru poate avea consecințe neplăcute și nedorite.

În încheiere, fabula ne învață să fim cumpătați și să fim conștienți de propriile noastre limite și să le respectăm și să le acceptăm cu modestie, evitând astfel să cădem în capcana mândriei și aroganței.