Doi câini de Alecu Donici

Fabula „Doi câini” a fost scrisă de Alecu Donici și face parte din colecția de basme și fabule „Fâlfâi cântec de siret”.

În această fabulă, autorul își exprimă satira față de oamenii care își doresc să fie în centrul atenției și care caută mereu să se remarce prin orice mijloace posibile.

În fabulă, doi câini, unul cu blana roșie și altul cu blana neagră, se întâlnesc și încep să se certe, fiecare încercând să demonstreze că este mai important și mai valoros decât celălalt. În final, câinele cu blana roșie renunță la lupta pentru a arăta că este mai înțelept și că nu trebuie să se împuțineze degeaba, în timp ce câinele cu blana neagră continuă să latre și să se agite fără rost.

Fabula transmite un mesaj despre modestie, înțelepciune și despre faptul că nu este întotdeauna necesar să ne dovedim superioritatea față de ceilalți.

---

Un câine, de pe neam dulău,
Prielnic, credincios către stăpânul său,
Odată au văzut
Pe vechiul cunoscut,
Juju, căţel tărcat,

Ce din ogradă an în curte s-au luat
Şi carele acum la o fereastră-n casă,
Şezând pe un covor de cele mai frumoase,

Afară mândru se uita.
– Jujucă: ce mai faci mata?

Întreabă câinele, din coadă dând încet.
(Acesta între câini e semnul de respect.)
– Îţi mulţumesc, mon cher! răspunse lui Juju.
Sunt bine. Dorm, mănânc, alerg, mă hârjonesc
Şi pe saltele moi când vreau mă tăvălesc.

Dar spune-mi: ce faci tu?
– Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger,
Păzind ograda la boier;
Dorm lângă poartă, sau cu caii,

Şi de la bucătari ades mănânc bătaie.

Ba ieri şi un fecior trei lovituri mi-au tras,
Pentru că n-am lătrat la vreme şi la ceas.

Dar tu, Juju, cu ce-ntâmplare
Ai căpătat favor asupra-ţi aşa mare?
Ce slujbă la stăpân în faptă împlineşti?
Fiind atât de mic, în ce te bizuieşti?
– Eu! au răspuns Juju. Mă mir de întrebare!
Eu fac apporte şi joc ca omul în picioare!

Din oameni iarăşi sunt la soartă în favor,
Pentru că-n două labe ştiu a-umbla uşor

Şi fac apporte
Când pot.

Rezumat extins la fabula Doi câini de Alecu Donici

Fabula „Doi câini” de Alecu Donici îi are ca protagoniști pe doi câini deosebiți, unul cu blana neagră și altul cu blana albă, care locuiau într-un sat liniștit și mâncau când și când din același coș cu alimente.

Într-o zi, câinele alb a fost atacat de un câine vagabond, iar câinele negru nu a făcut nimic pentru a-l ajuta, în loc să-l apere. Întorcându-se acasă, câinele alb i-a spus că nu îl va mai ajuta niciodată și că își va căuta un alt prieten.

Câinele negru, realizându-și greșeala, a încercat să își ceară scuze și să îi arate că îi este alături, dar câinele alb nu a vrut să audă. În cele din urmă, câinele negru a reușit să își facă prietenul să înțeleagă că un prieten adevărat este mereu lângă tine, chiar și în momentele grele, și că un moment de neatenție nu ar trebui să distrugă o prietenie atât de valoroasă.

Fabula ne învață că prietenia adevărată se bazează pe încredere, loialitate și susținere, chiar și în momentele dificile, și că trebuie să fim recunoscători și să apreciem prietenii noștri adevărați.