Doamnei Aftalion de George Topârceanu

Un fapt divers interesant despre poezia „Doamnei Aftalion” de George Topârceanu este că aceasta reprezintă o continuare a tematicii abordate în alte poezii ale autorului, precum „Doamnei Ermosa Aftalion” sau „Enigma cărților închise”. Topârceanu a fost fascinat de misticism și de misterele lumii, și a căutat să exploreze aceste teme prin intermediul poeziei. În această poezie, el a reușit să creeze o metaforă puternică a poeziei și a inspirației, subliniind importanța acestora în viața noastră.

De asemenea, poezia este un exemplu al stilului literar cunoscut sub numele de „oda”, care este o formă de poezie care exprimă admirația și înălțarea înaltelor idei și a valorilor. Această poezie rămâne una dintre cele mai cunoscute și apreciate lucrări ale literaturii române, datorită stilului poetic subtil și a imagisticii puternice.

---

Declar aici că, prin telepatie,
O mână delicată mi-a trimis
Ţigări şi zece lei într-o cutie —
Şi pentru toate astea dau în scris

Că orice floare poate fi plantată
Într-un pământ străin — dar, în sfârşit,
Ea n-o să-şi uite patria vreodată, —
Grădina mândră-n care-a răsărit…

Deci pentru mine are importanţă
Nu darul, ci pornirea care dă.
De-aceea, scumpă doamnă, vă rog să…
Să nu-mi luaţi poezia drept chitanţă!

Vă dau şi eu în schimb aceste glume, —
Primiţi-le c-un zâmbet, doamna mea…
Cea mai frumoasă fată de pe lume
Nu dă decât ce are… chiar când vrea!

Rezumat extins la poezia Doamnei Aftalion de George Topârceanu

„Doamnei Aftalion” este o poezie scrisă de George Topârceanu, publicată pentru prima dată în anul 1930. Poezia este o oda adresată Doamnei Aftalion, un personaj misterios și învăluit în aură de misticism, care este prezentat ca un model de frumusețe și de perfecțiune.

Poezia începe cu o prezentare a personajului Doamna Aftalion, descris ca o ființă misterioasă și încântătoare, cu o frumusețe și o grație neobișnuite. Topârceanu își exprimă admirația pentru această doamnă și își dorește să descopere mai multe despre personalitatea și misterele acesteia.

În următoarele strofe, autorul continuă să descrie personalitatea Doamnei Aftalion și frumusețea sa, subliniind abilitatea sa de a-i încânta pe cei din jur și de a fascina cu prezența sa. Topârceanu folosește imagini și metafore pentru a sublinia în mod subtil calitățile și aura misterioasă a doamnei.

În final, autorul dezvăluie că Doamna Aftalion este, de fapt, o metaforă a poeziei și a inspirației, o sursă de creativitate și de înțelepciune. Acest final neașteptat subliniază faptul că poezia poate fi învăluită în mister și misticism și că ea poate inspira și fascina pe cei care o citesc.

În concluzie, poezia „Doamnei Aftalion” este o oda adresată frumuseții, misterului și misticismului, și o celebrare a poeziei și a inspirației. Autorul își propune să-i fascineze pe cititori cu personajul enigmatic și misterios al doamnei, subliniind importanța inspirației și a creativității în viața noastră. Această poezie este considerată una dintre cele mai apreciate lucrări ale lui Topârceanu, datorită stilului poetic subtil și a imagisticii puternice.