Un fapt divers interesant despre poezia „Distihuri -II-” de Tudor Arghezi este că aceasta face parte dintr-o serie de poezii scrise sub forma distihurilor, adică perechi de versuri scurte, de obicei cu rimă sau fără rimă, care exprimă idei sau sentimente concise. Arghezi a scris mai multe distihuri în cariera sa, iar acestea sunt cunoscute pentru limbajul său concis și pentru abilitatea sa de a concentra idei complexe în versuri scurte.
Poezia „Distihuri -II-” face parte din colecția sa de poezii intitulată „Cuvinte potrivite,” publicată în 1927. Aceste distihuri se remarcă prin exprimarea unor gânduri și observații asupra lumii, a naturii umane și a societății într-un mod direct și succinct. Ele sunt adesea citate și analizate pentru conținutul lor profund și pentru stilul lor distinctiv, făcându-le o parte semnificativă a operei lui Arghezi.
-1-
Zise, după ce i-ai dat,
El că te-ar fi-mprumutat.
-2-
Cînd îi dai un cap de ață,
L-ar dori fără povață.
-3-
Te ispitise gîndul și poftă visătoare,
Dar nu intra în jocul contrastelor vulgare.
-4-
Vreai să fii stăpîn și Domn,
Trage-ntîi un pui de somn.
-5-
Neputînd să te sărut
Îți fac versuri de urît.
-6-
Cît mai sunt pe lume viu,
Nu trăiesc decît cînd scriu.
-7-
Măcar în ziua ultimei mișcări
Scutiți-mă de tîlcuri și-ntrebări.
Rezumat extins la poezia Distihuri -II- de Tudor Arghezi
„Distorhi -II-” de Tudor Arghezi este o colecție de distihuri care explorează diverse aspecte ale existenței umane, ale societății și ale naturii. Aceste distihuri sunt caracterizate de concizie și de puterea de a exprima idei complexe într-un număr limitat de cuvinte.
Poezia începe prin a discuta despre paradoxul vieții, subliniind că omul este atât de fragil încât poate fi înfrânt de „cea mai firavă floare,” dar totuși el are puterea de a crea și de a se lupta cu adversitățile.
Arghezi vorbește despre invidia oamenilor și despre natura lor neliniștită, care îi determină să urmărească mereu ceva nou și să nu fie mulțumiți cu ceea ce au.
Autorul subliniază importanța adevărului și a sincerității în relațiile umane și critică hipocrizia și minciuna.
Poezia abordează, de asemenea, tema trecerii timpului și a inevitabilității morții, sugerând că toate bunurile și realizările noastre sunt trecătoare.
În final, „Distihuri -II-” reprezintă o serie de observații și reflecții profunde asupra vieții, societății și naturii umane. Aceste distihuri sunt caracterizate de un limbaj direct și de capacitatea de a provoca gândirea și contemplarea. Ele reprezintă o parte semnificativă a operei lui Tudor Arghezi și continuă să fie studiate și apreciate pentru profunzimea lor și pentru capacitatea lor de a captura aspecte esențiale ale condiției umane.
Informații adiționale despre poezii de Tudor Arghezi
Vezi aici toate lista la toate poeziile de Tudor Arghezi pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Tudor Arghezi pe Wikipedia.
Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”.
