Diogenes de Gheorghe Asachi

Un fapt interesant despre fabula „Diogenes” de Gheorghe Asachi este că aceasta este o adaptare a unei povești din tradiția greacă antică. Diogenes din Sinope a fost un filozof grec cunoscut pentru viața sa modestă și pentru că trăia într-un butoi. Fabula lui Asachi se bazează pe această istorie și o transformă într-un mesaj puternic despre modestie, curaj și respect de sine.

De-a lungul timpului, fabula „Diogenes” a fost reinterpretată și adaptată de numeroși autori din întreaga lume, iar mesajul său universal rămâne relevant și astăzi. Ea ne amintește că respectul de sine și modestia sunt virtuți importante, care ne pot ajuta să ne menținem integritatea și demnitatea în fața presiunilor și tentațiilor din lumea în care trăim.

---

Diogenes, în Atena,
Unde strălucea lumina,
Un bărbat era mintios,
Însă judecat pe dos.
Că-i filozof unii spun,
Alţii că au fost nebun!
Dar de asta nu mă mir
Căci un om cu caracter
Nebunie când nu face,
Care cetei oarbe place,
Deseori în astă lume
De nebun câştigă nume.

Cu sistemul ce avea,
Cu puţin se sătura,
Cu apusul adormea,
În răsărit se scula;
Toţi ziceau că e smintit,
Dar el era fericit.
A lui port ş-a sa figură
Nu făcea măcar trei bani;
La frig cum şi la căldură
El purta de treizeci ani
O manta de tot cârpită,
Pălărie bortelită,
Locuia în un antal,
Unde vorbea de moral.

Ospătând odată-o ceapă
Şi cu palma băund apă,
Văzu piaţa-mpodobită
Cu o statuă sculpită.
La ea merge,-n genunchi pică
În sus mâinile rădică,
Şi plecat ca cerşitor
I cerea un ajutor.

Dar un grec, trecând, i zisă:
Filozoafe, pare-ţi-se
Că di-i cere noapte, zi,
Ruga ta s-a auzi!
Ori nu vezi c-acea figură
E de piatră săpătură,
Fără cuget şi simţire,
Vrun suspin nu o pătrunde!

Diogene atunci răspunde
Însemnat-acest cuvânt:
Oamenii ce alta sânt?
Prin a petrei închinare
Eu aice mă învăţ
Pe al omului dispreţ
Ca să-l sufăr cu răbdare!

Rezumat extins la fabula Diogenes de Gheorghe Asachi

Fabula „Diogenes” de Gheorghe Asachi este o poveste despre modestie, curaj și importanța respectului de sine. Aceasta își are originea într-un conflict dintre un caine vagabond pe nume Diogenes și un grup de câini de casă.

În versiunea fabulei lui Gheorghe Asachi, Diogenes era un caine vagabond, care locuia pe străzi și se hrănea din resturile aruncate de oameni. El trăia într-un mod modest, dar fără să fie nefericit.

Într-o zi, Diogenes îi întâlnește pe câinii de casă, care îl încurajează să se alăture lor și să înceapă să trăiască în lux și confort. Diogenes refuză însă oferta lor și alege să rămână fidel valorilor sale și să își urmeze propriul drum.

Câinii de casă se simt jigniți de decizia lui Diogenes și încep să îl hărțuiască și să îl batjocorească. Cu toate acestea, Diogenes își păstrează calmul și demnitatea, și continuă să trăiască așa cum crede el de cuviință.

Fabula se încheie cu moralitatea că „Respectul de sine și modestia sunt mai importante decât luxul și bogăția”.

Într-un rezumat extins al fabulei, se poate spune că Diogenes este un simbol al modestiei și curajului, care ne amintește că trebuie să fim fideli valorilor noastre și să avem respect de sine, indiferent de cât de multe tentații ne sunt puse în față.

Fabula ne avertizează că dorința de bogăție și confort poate fi periculoasă și poate duce la pierderea adevăratelor noastre valori și credințe. În schimb, modestia și respectul de sine ne pot ajuta să depășim dificultățile și să ne menținem demnitatea în orice situație.

De asemenea, fabula ne îndeamnă să fim atenți la modul în care ne comportăm cu cei care sunt diferiți de noi și să ne gândim la consecințele acțiunilor noastre asupra celorlalți. Respectul și toleranța față de cei care sunt diferiți de noi sunt esențiale pentru construirea unei societăți armonioase și pentru îmbunătățirea vieții noastre.