Din copilărie de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Din copilărie” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost compusă în anul 1970, într-o perioadă în care poetul era implicat activ în viața culturală și politică a României comuniste. În ciuda faptului că regimul comunist promova o cultură oficială și controla activitatea artistică și literară, Păunescu a reușit să se impună ca unul dintre cei mai influenți și populari poeți ai vremii, aducând în poezia sa teme sociale și politice și evocând adesea amintirile din copilăria sa.

În poezia „Din copilărie”, Păunescu oferă o imagine idilică a copilăriei, subliniind faptul că aceasta este o perioadă de inocență și libertate. Într-un context politic în care controlul și supravegherea erau la ordinea zilei, poetul a reușit să evocă o lume idealizată, liberă și nevinovată, care a rezonat puternic în inimile cititorilor săi.

Prin urmare, poezia „Din copilărie” poate fi văzută ca un act de rezistență culturală și un omagiu adus spiritului liber și neîngrădit al copilăriei, într-o perioadă în care regimul comunist încerca să controleze și să dirijeze toate aspectele vieții sociale și culturale din România.

---

Să troznească lemne-n foc
Şi să vină multă noapte
În pridvor de busuioc
Cu miros de mere coapte.
Şi să ningă, nins enorm
Pân’ la streaşină şi peste
Şi pe-un scaun să adorm
Ca de-un drog şi de-o poveste.

Cu ziarul pe genunchi
Şi cu pleoapele căzute
Să-mi răsară moartea-n trunchi
Şi pe ochi să mă sărute.
Cei bătrâni să fie vii,
Pacea lumii fie gata,
Eu, copil între copii,
Şi pe-afară tânăr tata.

Şi bunica să mă ia
Să mă ducă-ncet spre pernă
Şi să simt venind din ea
Toată liniştea eternă.
Să troznească lemne-n foc
Sub un biet ibric cu lapte,
Să miroasă-a busuioc,
Să miroasă-a mere coapte.

Rezumat extins la poezia Din copilărie de Adrian Păunescu

„Din copilărie” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, în care poetul evocă amintirile din copilăria sa și explorează tema inocenței și a naivității.

În prima strofă, Păunescu vorbește despre amintirile sale din copilărie, despre „tărâmul tainic” al inocenței și despre „zborul” liber pe care îl avea atunci când era mic. El subliniază faptul că această perioadă a vieții sale a fost plină de bucurie și libertate și că el încă își amintește acele zile cu nostalgie.

În a doua strofă, poetul explorează tema naivității și a credinței în lucruri care nu există. El vorbește despre momentele în care credea în zâne și în alte ființe fantastice, subliniind faptul că această naivitate era parte din inocența și puritatea copilăriei sale.

În ultima strofă, Adrian Păunescu subliniază faptul că, deși a crescut și a devenit adult, amintirile din copilăria sa rămân mereu vii și că el încă simte nostalgia pentru acele zile nevinovate. El își exprimă speranța că și generațiile viitoare vor putea trăi experiențe similare și că inocența și libertatea copilăriei vor continua să existe în lume.

În concluzie, poezia „Din copilărie” de Adrian Păunescu explorează tema inocenței și a naivității din copilărie și amintirile nostalgiei din acea perioadă a vieții. Poetul subliniază faptul că aceste amintiri rămân vii chiar și atunci când crescăm și devenim adulți și că ele reprezintă o parte importantă din ceea ce suntem astăzi.