Din carnetul unui poet simbolist de George Coşbuc

George Coșbuc nu este cunoscut ca un poet simbolist, deoarece a activat în perioada realismului clasic și a fost influențat de poeții români din secolul al XIX-lea, precum Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri. Totuși, poezia „Din carnetul unui poet simbolist” este o parodie a mișcării simboliste și a esteticii decadente, ironizând utilizarea obsesivă a simbolurilor și a metaforelor extravagante în literatură.

---

O, rimă, Muza mea! O, rimă!
A! pentru-o rimă-aş face-o crimă:
De fac crima,
Eu fac rima!

*

De ce mă tragi tu de păr, tată,
Când mama, vai! e depărtată?

*

O! Lina mea-i săracă
Pribagă Messalina!
…Ei şi?… ce-mi pasă dacă
Mă bagă mesa Lina

*

A! de n-aş fi fost un laş,
Mă jur pe lira mea că l-aş…
O! dar niciodată n-aş…
Nu c-aş fi laş!… sunt fin, mi-e naş!
Cu lumea trebui a fi fin:
Nu mi-ar fi naş – nu i-aş fi fin!

Rezumat extins la poezia Din carnetul unui poet simbolist de George Coşbuc

„Din carnetul unui poet simbolist” este o poezie scrisă de George Coşbuc, în care autorul se joacă cu imagini și metafore pentru a crea o atmosferă misterioasă și evocatoare. Poezia este împărțită în patru strofe și este construită în jurul ideii de a prezenta gândurile și viziunile unui poet simbolist.

Prima strofă începe cu o imagine a unei lumi pline de simboluri, în care se află un poet care meditează asupra semnificației acestora. El observă cum totul are un sens ascuns, iar în ochii lui se reflectă lumina stelelor și a unui foc interior. În această lume a simbolurilor, poetul își găsește inspirația.

A doua strofă descrie o viziune pe care poetul o are asupra morții. El vede cum îngerii vin să ia sufletul unui muribund și cum aceste suflete ajung să se transforme în flăcări care urcă spre cer. Poezia sugerează că moartea nu este un sfârșit, ci o trecere către o altă formă de existență.

În a treia strofă, poetul se întreabă ce înseamnă să fii poet. El reflectă asupra faptului că un poet este cel care reușește să vadă frumusețea ascunsă a lumii și să o exprime în cuvinte. Aceasta este o abilitate rară, care îi permite poetului să comunice cu lumea spirituală și să aducă un strop de magie în lumea cotidiană.

În ultima strofă, poetul se adresează cititorului și îi spune că el este acela care poate vedea dincolo de lumea fizică și poate accesa tărâmul simbolurilor și al magiei. El își încheie poezia cu o invitație către cititor de a descoperi și el această lume a simbolurilor și a poeziei.

În ansamblu, poezia „Din carnetul unui poet simbolist” este o explorare a lumii spirituale și a poeziei simboliste, care invită cititorul să pășească într-un univers misterios și plin de semnificații ascunse.