Despre fericire de Grigore Vieru

Un fapt divers interesant despre poezia „Despre fericire” de Grigore Vieru este că aceasta reflectă interesul poetului pentru natură și pentru modul în care natura poate influența starea noastră de spirit și nivelul nostru de fericire. Grigore Vieru a fost un poet și prozator moldovean, considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii moldovenești.

Poezia „Despre fericire” ilustrează perfect această preocupare și sugerează că natura ne poate influența în mod pozitiv și ne poate aduce fericirea prin frumusețea și armonia sa. Mesajul profund al poeziei ne îndeamnă să căutăm starea de fericire prin mijloace interioare și să ne deschidem la frumusețea și bogăția naturii, care ne poate ajuta să ne simțim mai împliniți și mai fericiți în viața noastră.

Sunt fericit
Că n-am cântat păunii.
Cântat-am mărul înflorit:
Cel ruşinându-se
De trupul gol al Lunii,
Izvorul care reînvăţă
De unde vine,
Când s-a fost născut
Şi malul sfredelit
De ţipătul durut
Pe care-l dau lăstunii.
Sunt fericit
C-am plâns ori
M-am bătut în vatră
Cu hoarda
Ploilor de piatră,
C-am încălzit
Cu sângele-mi rănit
Pământul
(Ori poate-mi încălzii
Mormântul?!),
C-am fost o trestie
Cu-ndurerată pleoapă
În aer jumătate
Şi jumătate-n apă.
Sunt fericit
C-aud cum sună-n faţă,
Prea tainic şi integru,
Un cântec drag,
Atât de cunoscut,
Şi că mă latră-n urmă
Cu cerul gurii negru
Prăpastia
Pe care zburător
O am trecut;
Că nu aurul eu număr,
Ci stelele din cer
Şi-n lacrima de lut –
Străbunii.
Erou nu sunt,
Măriri nu cer,
Sunt fericit
Că n-am cântat păunii.

Rezumat extins la poezia Despre fericire de Grigore Vieru

Poezia „Despre fericire” de Grigore Vieru este o poezie filozofică despre natura fericirii și importanța ei în viața noastră.

Poezia începe prin prezentarea fericirii ca o stare de bine și de împlinire interioară, care ne face să ne simțim fericiți și satisfăcuți cu noi înșine și cu lumea din jur. Poetul sugerează că fericirea este o stare de grație, care ne face să ne simțim în armonie cu lumea și să ne bucurăm de frumusețea și bogăția vieții.

În strofele următoare, poetul meditează asupra naturii fericirii și sugerează că aceasta nu poate fi obținută prin mijloace externe sau prin posesiuni materiale, ci prin înțelegerea și acceptarea propriei ființe și a lumei din jur. El sugerează că fericirea vine din interior și că trebuie să căutăm și să cultivăm această stare de bine prin mijloace interioare și prin înțelegerea și acceptarea a ceea ce suntem și a ceea ce ne înconjoară.

În final, poetul sugerează că fericirea este o stare fragilă și trecătoare, care poate fi pierdută în orice moment, dar că trebuie să încercăm să o găsim și să o păstrăm, chiar și în fața dificultăților și suferințelor vieții.

În concluzie, „Despre fericire” este o poezie profundă și filozofică despre natura fericirii și importanța acesteia în viața noastră. Mesajul profund al poeziei ne îndeamnă să căutăm și să cultivăm starea de fericire prin mijloace interioare și să înțelegem și să acceptăm ceea ce suntem și ceea ce ne înconjoară, într-o lume plină de frumusețe și bogăție.