Despărţirea de Vasile Alecsandri

Una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Vasile Alecsandri este „Despărțirea”, care a fost scrisă în anul 1852. Aceasta reprezintă o lamentare a unui tânăr care trebuie să părăsească satul natal și să meargă să-și urmeze destinul în lumea mare. Poezia este caracterizată de lirismul și de melancolia sa, dar și de frumusețea versurilor și a imaginilor evocate.

Este interesant de menționat faptul că „Despărțirea” a fost pusă pe muzică de mai mulți compozitori, printre care se numără și George Enescu. Melodia a fost inclusă în cunoscutul său ciclu de piese pentru vioară și pian intitulat „Impresii din copilărie”. De asemenea, poezia a fost inspirația pentru un film din 1972, regizat de Mircea Drăgan, care a purtat același nume.

Te duci, iubită scumpă, în ţărmuri depărtate,
Lăsând frumoasa ţară, surori, prietini, frate,
Lăsând în al meu suflet un mult amar suspin!
În ora de pornire, cu toţii împreună
Doresc l-a tale pasuri călătorie bună,
Pe-o cale înflorită şi sub un cer senin.
 
Mergi dar fără mâhnire, te du şi fii voioasă,
Căci îngerul iubirii şi inima-mi duioasă
Te vor urma oriunde cu tainicul lor zbor;
Şi cât vei fi departe, ca mine te gândeşte,
Că tu eşti a mea viaţă, că soarta ne iubeşte,
Că cerul ne păstrează ferice viitor.
 
Gândeşte că în lume nimic nu e mai mare,
Mai gingaş, mai puternic, mai sfânt, mai cu-nfocare,
Decât simţirea vie ce tu mi-ai însuflat.
Că orice fericire, că orice dulce bine
Din ochii tăi de rază, îmi vine de la tine,
Precum lumina vine din cerul înălţat.
 
Oriunde tu vei merge, iubită, ţi-adu aminte
De-a noastre ore pline de dragoste fierbinte,
Comori nepreţuite de scumpe dezmierdări;
De-acele vremi în care a noastră fericire
Schimba întreaga lume în leagăn de iubire
Şi vremea trecătoare în lanţ de sărutări!
 
Mergi, dragă, plutind vesel ca paserea uşoară
Ce-n faptul dimineţii din cuib la ceruri zboară,
Lovind a sa aripă de rouă şi de flori,
Căci sufletu-mi în taină şoptind inimii tale,
Va depărta de tine orice gânduri de jale,
Va alunga din ochii-ţi oricare negri nori.
 
Şi când va fi lumină, şi când în miez de noapte
Vei asculta cu lacrimi a îngerilor şoapte,
Zi, draga mea, atunce, precum oi zice eu:
„Nu e fiinţă-n lume ca mine de iubita!
Amorul mă-ncunună cu-o rază strălucită,
Veneţia m-aşteaptă zâmbind la visul meu!”

Rezumat extins la poezia Despărţirea de Vasile Alecsandri

„Poezia Despărțirea” a fost scrisă de Vasile Alecsandri și publicată pentru prima dată în volumul „Doine și Lăcrămioare” din 1866. În poezie, autorul își exprimă durerea și tristețea pentru despărțirea de o iubită, pe care o compară cu imaginea naturii care suferă din cauza ploii și a furtunii.

Prima strofă prezintă o imagine a naturii într-un moment de suferință, cu norii care se adună și ploaia care începe să cadă, asemănându-se cu lacrimile care curg din ochii protagonistului din cauza despărțirii de iubita sa. În a doua strofă, autorul își amintește cu tristețe de clipele frumoase petrecute cu iubita sa, acum de negăsit și de dorit. În ultima strofă, autorul își exprimă dorința de a-și revedea iubita și de a trăi din nou clipele frumoase petrecute împreună.

În general, poezia este considerată a fi una dintre cele mai frumoase și mai emoționante poezii de dragoste scrise de Vasile Alecsandri, exprimând cu delicatețe și sensibilitate sentimentele și suferința protagonistului.