Despărțire de George Topârceanu

Un fapt divers interesant despre poezia „Despărțire” de George Topârceanu este că aceasta a fost interpretată și înregistrată de către mai mulți artiști și trupe muzicale, ceea ce a contribuit la popularitatea și la impactul său cultural. Interpretările muzicale ale acestei poezii au evidențiat și mai mult mesajul puternic al poeziei despre durerea și tristețea asociate cu pierderea și despărțirea, precum și despre importanța de a trăi fiecare moment la maxim.

De asemenea, poezia a fost tradusă în multe limbi străine și a devenit cunoscută și apreciată la nivel internațional. Astfel, poezia „Despărțire” reprezintă un exemplu important al influenței culturale a literaturii române și a modului în care aceasta poate fi reinterpretată și adaptată pentru a ajunge la noi generații de cititori și ascultători.

---

Trec pâlcuri de răchită şi stâlpii fug întruna,
Pe cer în clarul zilei ne urmăreşte luna,
Şi trenul deopotrivă la-ntrecere cu ea
Aleargă peste câmpuri… Adio, draga mea!
Adio Gândul doarme şu sufletu-mi veghează…
Uimit mă uit cum joacă pe mâna mea o rază…
Vecinul mă priveşte cu ochii plini de somn,
O muscă întârzie pe fruntea unui domn…
Iubito, simt în urmă-mi cum zările se mută,
Cum se destramă-n aer chemarea mea pierdută,
Şi lacrimile tale pe suflet mi s-abat
Ca stropii mari de ploaie pe-un lan de grâu uscat…
În marea de lumină surâde-ntreg pământul.
Un om aleargă-n urmă de parcă-l duce vântul.
Din galbena rotire de lanuri, se desfac
Cicoarele albastre şi florile de mac…
O, de-aş putea viaţa să mi-o prefac în floare,
Acum ţi-aş arunca-o din goană, la picioare!…
Şi dacă pentru tine aş vrea să uit că sufăr,
S-arunc în vânt afară scrisorile din cufăr,
Mă sfâşie ca spinii părerile de rău
Şi-n inimă-mi răsună, adânc, suspinul tău…
Iar dacă-ncerc trecutul, cu şiru-i de morminte,
Să mi-l rechem zadarnic, – aducerile-aminte
Mi se topesc în suflet ca stelele-n fântână,
Ca fulgii de zăpadă pe care-i prinzi în mână…
Mă-ntorc şi mă cutremur…
Nemesis, taină crudă,
Ia-ţi înapoi năframa de calde lacrimi udă.
Tu, care, ne-mblânzită din umbră,. fără glas,
M-ai urmărit pe drumul durerii pas cu pas,
Tu care-ntuneci steaua ce-n ochii mei scânteie
Şi-mi spulberi ale nopţii albastre curcubee,
Întoarce-ţi fruntea rece şi lasă-mă de-acum,
Străin pe mine însumi, să merg pe-acelaşi drum
Pe care-a mers de veacuri nefericita turmă…
Şi voi primi c-un zâmbet popasul cel din urmă.

Rezumat extins la poezia Despărțire de George Topârceanu

„Despărțire” este o poezie scrisă de George Topârceanu, publicată pentru prima dată în anul 1925. Poezia este o meditație asupra sentimentelor intense ale pierderii și despărțirii, subliniind durerea și tristețea asociate cu acestea.

Poezia începe cu o descriere a momentului unei despărțiri, unde autorul surprinde emoția și durerea ce însoțesc această situație. Topârceanu subliniază frumusețea și misterul acestui moment, dar și durerea și golul creat de plecarea persoanei iubite.

În următoarele strofe, autorul meditează asupra sentimentelor intense ale pierderii și despărțirii, subliniind durerea și tristețea asociate cu acestea. Topârceanu subliniază importanța de a ne concentra pe momentul prezent și de a trăi fiecare moment la maxim, pentru a ne aduce aminte de ceea ce este cu adevărat important în viață.

În final, autorul se concentrează asupra momentului prezent și își exprimă admirația pentru frumusețea și misterul vieții, subliniind importanța de a trăi în prezent și de a aprecia fiecare moment din viața noastră.

În concluzie, poezia „Despărțire” este o meditație asupra sentimentelor intense ale pierderii și despărțirii, subliniind durerea și tristețea asociate cu acestea. Autorul își propune să ne facă să reflectăm asupra modului în care ne petrecem timpul și asupra valorii fiecărui moment din viața noastră. Această poezie este considerată una dintre cele mai cunoscute și apreciate lucrări ale lui Topârceanu, datorită stilului poetic subtil și a mesajului puternic despre dragoste și pierdere.

Un fapt divers interesant despre poezia „Despărțire” este că aceasta a fost inspirată de experiența personală a autorului, care a experimentat și el sentimentele intense ale pierderii și despărțirii în viața sa. Topârceanu a fost un poet foarte sensibil și introspectiv, care a reușit să exprime în mod poetic trăirile intense ale omului. De asemenea, poezia este un exemplu al stilului literar cunoscut sub numele de „elegie”, care este o formă de poezie care exprimă lamentarea sau plângerea pentru ceva pierdut sau sfârșit.