Una din particularitățile poeziei „Despărțire” a Elenei Farago constă în modul în care poetul descrie despărțirea de persoana iubită prin intermediul naturii. În loc să folosească metafore și simboluri romantice, Elena Farago descrie peisajul din jurul său într-un mod simplu și realist, dar își lasă emoțiile să transpară prin detaliile mici și prin faptul că păstrează aceste amintiri în sufletul său. Totodată, poezia poate fi citită și ca un cântec al separării de copilăria pierdută, de un trecut care nu se mai întoarce, accentuând astfel ideea că timpul nu poate fi oprit sau întors înapoi.
În mohorâta dimineaţă
Mijesc luminile ca-n fum,
Şi parcă dincolo de drum
S-a isprăvit cu orice viaţă,
Că nu mai poţi zări, de ceaţă,
O streaşină, un pom, un fum…
Şovăitor vă-ntindeţi pasul
Sub greul jilavului nor,
Vă doare-al inimii fior,
Vă-neacă lacrimile glasul,
Şi mut rămâne „bun rămasul”
Pe buzele ce parcă mor…
Doar mâinile înfrigurate
Se caută, se-ating, se strâng…
Şi iată că pe drum se sting
Luminile, odată toate,
Iar inimile vi se strâng,
De-aceeaşi presimţire… poate.
…Şi mâinile înfrigurate
Se-nlănţuie de parcă plâng…
Rezumat extins la poezia Despărțire de Elena Farago
Poezia „Despărțire” de Elena Farago descrie suferința unei femei în urma unei despărțiri și amintirea momentelor frumoase din trecut. Femeia își exprimă tristețea față de faptul că nu va mai fi împreună cu cel iubit și își exprimă dorința de a-l revedea măcar o dată. În ciuda suferinței, femeia încearcă să își găsească puterea de a merge mai departe, să își refacă viața și să își găsească fericirea în altă parte.
Prin intermediul unor metafore, precum „norii de fum”, poeta sugerează ideea de evanescență a iubirii, iar prin utilizarea simbolului „floarea-n glastră”, sugerează ideea de speranță pentru un nou început. În final, poeta își exprimă dorința de a uita și de a se elibera de trecut pentru a putea merge înainte și a fi fericită din nou.
Poezia transmite o puternică emoție de tristețe și suferință, dar și de speranță și determinare de a merge mai departe, de a depăși durerea despărțirii și de a găsi din nou fericirea.
Informații adiționale poezii Elena Farago
Elena Farago a fost o poetă română care a compus poezii pentru copii. Creațiile cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”, „Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.