Una dintre cele mai interesante caracteristici ale fabulei „Desaga” este reprezentarea personajelor prin intermediul animalelor, cu toate că subiectul se referă la oameni. Prin această tehnică, autorul evidențiază comportamentele umane negative, cum ar fi minciuna, înșelăciunea și lipsa de onestitate. De asemenea, fabula ne sugerează că a fi înșelat sau a nu fi atent la ceea ce se întâmplă în jurul nostru poate avea consecințe negative, așa cum se întâmplă cu personajul principal care pierde tot ce deține din cauza desăgii înșelătoare.
– Tot ce este vietate, spuse Joe, într-o zi,
Să poftească-aici la tronu-mi, fiind liber a grăi
Dacă i-am zidit făptura, pe-undeva, nepotrivit,
Căci doresc să-ndrept eroarea, fără vorbă, negreşit.
Hai, începe tu, maimuţo, cea dintâi a cuvânta
Şi compară frumuseţea orişicăror animale
Cu cea a fiinţei tale.
Spune-ne, eşti mulţumită?
– Cum să nu, răspunde ea,
N-am şi eu ca ele, oare,
Tot atât, patru picioare?
De privesc oricând portretu-mi,
Văd că-i fără de cusururi,
Însă fiindcă mi se cere ca să dau părerii curs,
Am să spun că-aşa cum este chipul fratelui meu urs
E neterminat, se vede, şi la fel va fi de-a pururi.
Ursul când vorbi, la rându-i, nu se plânse despre sine,
Ci-ncântat de forma-i, spuse că se simte foarte bine.
– Cât priveşte elefantul – spuse ursul – se cuvine
Coada să-şi mai prelungească,
Din urechi să-şi mai cioplească;
E diform, urât, în fine.
După-aceea, elefantul, gândul vrând să şi-l prezinte,
După capu-i înţelept,
Socoti că este drept
Să se poarte-asemeni celor ce vorbiseră-nainte.
Ca atare,
Arătă ce deformată lui balena îi apare.
Şi furnicii, după-aceea, ce îi dete-n cap să zică?
Spuse că e uriaşă faţă de-altă gâză mică.
Dar văzând tot ce prin minte şi prin inimă le trece,
Tuturor din faţa-i Joe ordin le dădu să plece.
Şi cu toate astea-n lume nu-i ca omul un alt soi.
Suntem lincşi faţă de alţii şi soboli faţă de noi.
Orişice greşeală-a noastră ne-o iertăm fără sfială,
Iar pe-a altora o scoatem cât mai iute la iveală.
Ne uităm în jurul nostru nu cu-aceiaşi ochi cu care
Ne privim noi fiecare.
Ne-a-nzestrat pe toţi natura, dându-ne câte-o desagă
Tuturor de ieri şi astăzi pentru existenţa-ntreagă –
Lipsurile noastre, toate,
Ni le rânduim la spate
Şi-ale altora le ducem numa-n faţă aşezate.
Rezumat extins la fabula Desaga de La Fontaine
Fabula „Desaga” de La Fontaine este o alegorie care urmărește să pună în evidență cât de neînțelegătoare și lipsită de compasiune poate fi societatea.
În această fabulă, animalele s-au adunat pentru a împărți roadele culesului, dar își dau seama că au nevoie de o desagă pentru a le putea împărți corect. În timpul împărțirii, însă, anumite animale profită de ocazie pentru a lua mai mult decât li se cuvine, iar altele sunt excluse total din împărțire.
În cele din urmă, vulpea reușește să fure desaga și își împarte furătura cu cei care fuseseră excluși anterior din împărțire. Mesajul acestei fabule este că justiția și compasiunea trebuie să prevaleze în fața regulilor rigide și a celor care își urmăresc doar propriul interes.
Astfel, fabula „Desaga” este o critică la adresa unor societăți care tind să fie inumane și nedrepte, subliniind importanța compasiunii și a unui sistem de valori care să promoveze justiția și egalitatea.
Informatii aditionale Jean de la Fontain
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez, membru al Academiei Franceze. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.
Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.
