Decontul final de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Decontul final” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost considerată de mulți critici literari drept o meditație profundă asupra ideii de efemeritate a vieții și a faptului că moartea face parte din experiența umană inevitabilă. Poezia este considerată a fi una dintre cele mai reprezentative lucrări ale autorului și este adesea citată ca exemplu al abilității sale de a exprima emoții profunde și universale prin intermediul cuvintelor.

De asemenea, poezia „Decontul final” a fost citată în diverse contexte culturale, printre care și în discursul de înmormântare al cântăreței Whitney Houston în 2012, unde a fost recitată de către actrița și producătoarea americană, Queen Latifah, ca un omagiu adus vieții artistei.

Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea.

Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit nişte ani să ţi-i dau înapoi,
Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni,
Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni.

Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu
Şi eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ţi mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.

Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ţi-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munţi,
Să-ţi aduc amintiri ca să poţi să mă-nfrunţi.

Să mai treci prin vreun loc unde-am stat şi-am visat,
Fără pic de păcat.
Să-mi mai iei cât de cât umilinţa tăcând
Şi spitalul din gând.

Să mai schimbi drumul tău, că şi-aşa n-are rost,
Nişte cioburi să-ţi las din iubirea ce-a fost,
Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii
Şi de dragă ce-mi eşti mai trăiesc până vii.

Nici dovezi nu-ţi pretind, nici chitanţe nu-ţi cer,
Te aştept sus în cer,
Şapte ani te-am închis în iubirea ce-ţi port,
Să mă ierţi ca pe-un mort.

Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copţi,
C-am să-ţi dau nişte ani strânşi în zile şi nopţi,
Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc,
Unde-a fost să te văd şi să-ţi fiu nenoroc.

Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,
Să-ţi dau anii-napoi,
Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit,
Eu să mor, să fim chit.

Rezumat extins la poezia Decontul final de Adrian Păunescu

Poezia „Decontul final” de Adrian Păunescu a fost publicată în volumul „Trecut-au anii…” în 1986. Aceasta este o meditație profundă asupra vieții, moarte și pierderii, reflectând asupra faptului că viața este trecătoare și că toți oamenii trebuie să facă față inevitabilului final.

În prima strofă, autorul vorbește despre cum viața este ca o călătorie lungă și că, indiferent cât de mult am încerca să ne împotrivim, sfârșitul va veni în cele din urmă. El subliniază importanța de a trăi fiecare zi la maximum și de a nu lăsa nicio clipă să treacă fără să fim conștienți de ea.

În continuare, autorul meditează asupra pierderii și a durerea pe care o simțim atunci când ne despărțim de cei dragi. El vorbește despre cum toți oamenii trebuie să facă față morții și de a accepta inevitabilul final. Totuși, el subliniază că, prin amintirile și amprenta pe care acești oameni le-au lăsat în viața noastră, ei continuă să trăiască prin noi.

În final, autorul ajunge la concluzia că, indiferent de cât de mult am fi luptat împotriva inevitabilului sfârșit, nu există nicio modalitate de a-l evita. El subliniază importanța de a trăi viața la maximum și de a profita de fiecare moment, deoarece timpul este prețios și trecerea lui este ireversibilă.

În ansamblu, poezia „Decontul final” de Adrian Păunescu este o meditație profundă și emoționantă asupra vieții, morții și pierderii. Autorul subliniază importanța de a trăi fiecare zi la maximum și de a nu lăsa nicio clipă să treacă fără să fim conștienți de ea. Poezia transmite un mesaj puternic și emoționant, sugerând că viața este prețioasă și că trebuie să ne bucurăm de fiecare moment al ei, deoarece inevitabilul sfârșit va veni în cele din urmă.