Declarație simbolistă de Ion Luca Caragiale

Un fapt divers interesant despre poezia „Declarație simbolistă” de Ion Luca Caragiale este că ea a fost inspirată de dezamăgirea și de scepticismul autorului față de mișcarea simbolistă din România și Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea. Caragiale a fost un critic al simbolismului și al stilului său criptic și pretențios, susținând că aceasta este o mișcare literară și artistică fără sens și fără valoare.

În această poezie, Caragiale parodiază mișcarea simbolistă și poetul simbolist, folosind un stil ironic și satiric. El subliniază ridicolul și absurdul mișcării simboliste și sugerează că aceasta este o mișcare literară și artistică fără niciun sens și valoare. Această ironie și satiră reflectă opinia autorului față de simbolism și stilul său criptic și pretențios.

Deși poezia „Declarație simbolistă” a fost considerată o provocare pentru mișcarea simbolistă și o critică la adresa stilului său, ea a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Caragiale. Aceasta a fost considerată un exemplu remarcabil de satiră literară și de stil literar inteligent și ironic. În acest sens, poezia a devenit o sursă importantă de inspirație pentru mulți scriitori și critici literari, sugerând forța și mesajul său artistic.

---

Domnișoară!
Gându-mi zboară
Spre o fire
Cu simțire
Dulce ca de rai ceresc.
Domnișoară
Rumeoară!
Firea ce în gând zăresc
Și la care
Sărutare
Gându-mi duce, căci … iubesc…
Pe cosițe,
Prin altițe
Și prin sânu-i rumeor,
Ești tu Ida,
Ești candida
Pentru care să și mor
De ai cere,
Cu plăcere
Primesc… însă, nu mă-nsor!

Rezumat extins la poezia Declarație simbolistă de Ion Luca Caragiale

„Declarație simbolistă” este o poezie scrisă de Ion Luca Caragiale în care autorul satirizează mișcarea simbolistă din România și Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Poezia începe cu o descriere a simbolismului și a stilului său complex și criptic, sugerând că aceasta este o mișcare literară și artistică pretențioasă și dificil de înțeles. Caragiale subliniază excesul de imagini și simboluri din mișcarea simbolistă, sugerând că aceasta poate fi interpretată în multe feluri și că este greu de înțeles.

În continuare, autorul ironizează mișcarea simbolistă și poetul simbolist, sugerând că aceștia sunt prea preocupați de lumea lor interioară și de simbolurile lor criptice pentru a avea vreo legătură cu realitatea sau cu cititorii lor. El subliniază că mișcarea simbolistă este lipsită de sens și că aceasta poate fi interpretată în multe feluri, sugerând că ea poate fi folosită pentru a justifica orice idee sau acțiune.

Poezia continuă cu descrierea unui incident comic în care poetul simbolist încearcă să își vândă poezia unui editor, dar acesta refuză să o cumpere din cauza lipsei de sens și de claritate. Caragiale subliniază ridicolul și absurdul mișcării simboliste și sugerează că aceasta este o mișcare literară și artistică fără niciun sens și valoare.

În final, autorul exprimă aprecierea sa pentru poezia simplă și clară, sugerând că aceasta este cea mai bună modalitate de a transmite mesaje importante și de a ajunge la cititorii săi. El subliniază că poezia trebuie să fie accesibilă și să transmită un mesaj clar și direct, sugerând că aceasta este cea mai importantă calitate a poeziei.

În concluzie, „Declarație simbolistă” este o poezie care ironizează mișcarea simbolistă și poetul simbolist, sugerând că aceasta este o mișcare literară și artistică pretențioasă și fără sens. Prin intermediul acestei poezii, autorul transmite un mesaj de apreciere a poeziei simple și clare, sugerând că aceasta este cea mai bună modalitate de a transmite mesaje importante și de a ajunge la cititorii săi.