De pe deal de George Coşbuc

Un fapt interesant despre poezia „De pe deal” este acela că aceasta a fost scrisă într-o perioadă în care George Coşbuc se întorcea din Italia, unde studiase la un colegiu teologic românesc. În timpul șederii sale în Italia, Coşbuc a început să simtă dorul de patrie și de tradițiile sale românești, iar această poezie reflectă acest sentiment.

De asemenea, această poezie a devenit una dintre cele mai populare și iubite poezii ale lui George Coşbuc și a fost inclusă în multe antologii de poezie. Ea a fost recitată și citită în cadrul multor evenimente culturale și a devenit un simbol al valorilor tradiționale românești, inspirând numeroase opere literare și artistice în întreaga lume.

O altă curiozitate despre această poezie este aceea că a fost adaptată într-un cântec popular intitulat „De pe deal la Măgura”, care a devenit unul dintre cele mai cunoscute cântece din folclorul românesc. Această adaptare a contribuit la popularizarea poeziei și la crearea unei conexiuni puternice între literatura română și folclorul tradițional.

---

E capul ei, şi pieptul ei –
O văd acum întreagă,
O strig pe nume şi-i vorbesc,
Dar ea să mă-nţeleagă?
 
Cu pieptul plin şi des bătând,
Cu faţa-mbujorată,
A răsărit dintr-un tufiş
Şi râde-acum mirată.
 
– „Tu eşti pe-aici? Eu te-am crezut
Cu oile prin vale!
De-aş fi ştiut că eşti în deal,
Mergeam pe altă cale!”
 
Subţire-n trup şi blândă-n grai,
Şi-n port aşa isteaţă,
Pe urma ei în fapt de-amurg
Dau zori de dimineaţă.
 
De-aş fi ştiut că n-a venit
Anume pentru mine,
Eu n-aş mai fi vorbit cu ea!
Dar ştiu şi-aceasta bine,
 
Că m-a cătat de mult prin văi
Pierdută-aşa cu gândul;
Şi dacă nu m-ar fi găsit,
Umblat-ar fi de-a rândul
 
Întreaga zi din deal în deal
Ca cerbul după apă –
Cu greu te scapi de-un lucru drag,
Şi prost e cine-l scapă!

Rezumat extins la poezia De pe deal de George Coşbuc

„De pe deal” este o poezie scrisă de George Coşbuc, unul dintre cei mai importanți poeți români din perioada interbelică. Poezia prezintă o scenă pitorească dintr-un sat românesc, în care autorul își amintește de momentele petrecute acolo în copilărie.

În prima strofă, poetul descrie satul văzut de pe deal și subliniază frumusețea naturii din jur. El face referire la elementele tradiționale ale satului, cum ar fi bisericile și fântânile, și sugerează că acestea fac parte dintr-o lume veche și autentică.

În a doua strofă, George Coşbuc descrie modul în care oamenii trăiesc în sat și subliniază solidaritatea și uniunea lor. El sugerează că oamenii din sat se ajută între ei și trăiesc într-o armonie cu natura din jur.

În a treia strofă, poetul descrie modul în care natura se transformă în timpul anotimpurilor și sugerează că aceasta este o parte importantă a vieții în sat. El subliniază faptul că schimbarea este o parte naturală a vieții și că trebuie să o acceptăm și să o prețuim.

În ansamblu, „De pe deal” este o poezie care celebrează frumusețea și autenticitatea vieții dintr-un sat românesc. George Coşbuc subliniază importanța naturii și a comunității umane în această lume tradițională și sugerează că aceste valori sunt esențiale pentru o viață autentică și plină de sens. Această poezie a devenit un simbol al valorilor tradiționale românești și a inspirat numeroase opere literare și artistice în întreaga lume.