„Poezia ‘De mână cu marele Orb’ de Lucian Blaga explorează profunzimile umane și misterul existenței într-un mod inconfundabil. Prin intermediul versurilor sale, Blaga ne provoacă să reflectăm asupra relației noastre cu universul și cu transcendența. El folosește metafore și simboluri puternice pentru a exprima conexiunea dintre om și cosmos, sugerând că suntem însoțiți de mister și divinitate în călătoria noastră pe Pământ.”
„În poezia ‘De mână cu marele Orb’ de Lucian Blaga, poetul explorează tema transcendentală a existenței umane. Prin intermediul imaginilor puternice și a limbajului poetic, Blaga ne invită să călătorim alături de el către marginile universului și către întrebările fundamentale despre sensul vieții și conexiunea noastră cu divinul.”
E mult de-atunci, mult, soarele își coborâse
Toată mierea în livadă, când ți-am spus parabola cu Orbul.
Despre Dumnezeu nu poți vorbi decât așa:
îl întrupezi în floare și-l ridici în palme,
îl prefaci în gând și-l tăinuiești în suflet,
îl asemeni c-un izvor și-l lași să curgă lin peste picioare;
îl prefaci în soare și-l aduni cu ochii;
îl închipui om și-l rogi să vie în sat
unde-l așteaptă toate visurile omenești.
Arunci grăunțe între brazde și zici:
Din ele crește Dumnezeu
În dimineața ceea ca să mă priceapă și copiii,
L-am schimbat în orb —
Le-am spus: noi suntem văzători,
Iar Dumnezeu e-un orb bătrân,
Fiecare e copilul lui —
Și fiecare îl purtăm de mână…
Căci nu ești tu Dumnezeire ne’nțelesul orb,
Ce-și pipăie cărarea printre spini?
Nu știi nici tu de unde vii și unde mergi.
Ești chinuitul gând strivit în gol.
Te sbuciumi veșnic dibuind
să faci minuni, cum n-au mai fost,
dar brațele nu-ți sunt așa de tari
precum ți-e visul de înalt.
Rezumat extins la poezia De mână cu marele Orb de Lucian Blaga
„Poezia ‘De mână cu marele Orb’ de Lucian Blaga este o explorare profundă a existenței umane și a relației dintre individ și cosmos. Poetul începe prin ilustrarea unei experiențe personale, un moment în care simte că ține de mână marea sferă cosmică. Acest moment devine un simbol al conexiunii omului cu universul, a călătoriei spirituale către misterul existenței.
Blaga folosește imagini poetice bogate și limbaj metaforic pentru a crea o atmosferă de reverie și contemplare. El vorbește despre „lumina vieții” și „adâncul fără de fund” pentru a sublinia complexitatea umană și a cosmosului. Poetul sugerează că în ciuda efemerității vieții umane, există o dimensiune eternă și divină în fiecare individ.
Prin intermediul poeziei, Lucian Blaga ne încurajează să reflectăm asupra locului nostru în univers și asupra căutării noastre de sens. El ne amintește că suntem legați de misterul cosmic și că transcendența poate fi atinsă prin contemplare și introspecție. ‘De mână cu marele Orb’ este o poezie profund filozofică și spirituală care invită cititorul să exploreze adâncurile existenței umane și ale cosmosului.”
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
