De la un cardiac, cordial de Adrian Păunescu

Un fapt divers interesant despre poezia „De la un cardiac, cordial” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă în 1981, într-un moment în care problemele de sănătate ale poetului începuseră să devină tot mai serioase. Păunescu a avut probleme cardiace și a suferit mai multe atacuri de cord de-a lungul vieții sale, iar această poezie poate fi interpretată și ca o mărturisire a fricii și a vulnerabilității sale în fața bolii. De asemenea, poezia a fost dedicată unui prieten apropiat al poetului, care a suferit și el un atac de cord, ceea ce conferă acestei creații o notă personală și emoțională puternică.

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
 
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
 
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
 
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
 
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
 
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

Rezumat extins la poezia De la un cardiac, cordial de Adrian Păunescu

Poezia „De la un cardiac, cordial” a lui Adrian Păunescu este un poem dedicat unei persoane dragi care a suferit un atac de cord. În ciuda tonului grav al subiectului, poezia este plină de sentimente de iubire și devotament.

Poezia începe cu o descriere a momentului în care persoana dragă a suferit atacul de cord, iar autorul se simte neputincios și speriat. El își exprimă îngrijorarea și dorința de a face tot ce-i stă în putință pentru a-și ajuta prietenul. În versurile următoare, autorul descrie starea de confuzie și deznădejde pe care o resimte, fiind conștient de faptul că viața persoanei dragi este în pericol.

În partea a doua a poeziei, autorul reflectă asupra relației sale cu persoana dragă, amintindu-și de momentele fericite petrecute împreună. El își exprimă recunoștința față de persoana dragă, pe care o consideră un exemplu de curaj și încredere în viață.

În finalul poeziei, autorul transmite un mesaj de speranță și încredere într-un final fericit, exprimându-și convingerea că persoana dragă va învinge boala și se va recupera. Poezia se încheie cu o rugăciune adresată divinității, în care autorul își exprimă dorința de a-i fi alături prietenului său în orice moment dificil.

În concluzie, poezia „De la un cardiac, cordial” a lui Adrian Păunescu este un omagiu adus curajului și puterii de a învinge în fața bolii, dar și o expresie a dragostei și devotamentului față de o persoană dragă.