De ce? de Ion Luca Caragiale

Un fapt interesant despre fabula „De ce?” de Ion Luca Caragiale este că ea a fost publicată pentru prima dată în anul 1881, în revista „Convorbiri literare”. Această fabulă a fost inclusă ulterior în volumul „Fabule”, publicat în anul 1890, care a adunat cele mai importante lucrări ale lui Caragiale în acest gen literar.

De asemenea, fabula „De ce?” a devenit o sursă de inspirație pentru multe alte opere artistice. De exemplu, aceasta a fost adaptată într-un episod al serialului de animație „Păcală și Tândală” produs de Studioul Cinematografic București în anii ’70, precum și într-un spectacol de teatru pentru copii prezentat în anul 2018 la Teatrul pentru Copii și Tineret „Gulliver” din Galați.

În concluzie, fabula „De ce?” este o lucrare importantă în literatura satirică românească și poate fi considerată o sursă de învățare și de reflexie asupra valorilor și principiilor morale. Ea subliniază importanța educației și a înțelegerii mai profunde a lumii din jurul nostru, precum și necesitatea de a gândi critic și de a acționa rapid și cu fermitate în unele situații.

---

De ce, când o furtună
S-abate pe pământ
Cu furie nebună…
Cânt?

De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină…
Plâng?

De ce, când treci semeaţă
Şi nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi priveşti în faţă…
Cânt?

De ce, când braţe goale
La piept cu dor mă strâng…
In de mătase poale
Plâng?

De ce? Că ştiu: părere
E tot pân’ la mormânt!
Plăcere – plâng… Durere…
Cânt.

Rezumat extins la fabula De ce? de Ion Luca Caragiale

„De ce?” este o fabulă scrisă de Ion Luca Caragiale, care își propune să ilustreze problema critică a prostiei și a ignoranței în societate.

Fabula începe cu un personaj care întreabă „De ce?” la orice întâmplare și informație pe care le primește, indiferent dacă acestea sunt utile sau nu. Deși ceilalți încearcă să îi ofere răspunsuri, el continuă să întrebe și să pună la îndoială tot ceea ce se spune.

Într-o zi, personajul întâlnește un leu care îl întreabă de ce întreabă mereu. Personajul îi răspunde că acesta este modul său de a gândi și că își dorește să înțeleagă mai bine lucrurile din jurul său. Leul îi spune apoi că aceasta este una dintre cele mai mari prostii pe care le-a auzit și că există momente în care trebuie să acționăm fără să mai punem întrebări.

Morala acestei fabule este că prostia poate fi un obstacol în calea progresului și a succesului și că ignoranța nu este întotdeauna o scuză. De asemenea, fabula subliniază importanța educației și a înțelegerii mai profunde a lumii din jurul nostru.

Un fapt interesant despre această fabulă este că ea poate fi interpretată și ca o critică la adresa sistemului educațional și a metodelor de învățare care promovează memorarea mecanică a informațiilor, în detrimentul înțelegerii și a gândirii critice. De asemenea, fabula sugerează că, uneori, trebuie să acționăm rapid și să luăm decizii fără a mai pune întrebări.

În general, fabula poate fi considerată o lucrare importantă în literatura satirică românească și poate fi utilizată ca o sursă de învățare și de reflectare asupra modului în care gândim și procesăm informațiile din jurul nostru.