De ce-ai dat, Doamne?! de Grigore Vieru

În afară de impactul emoțional puternic pe care l-a avut asupra cititorilor, poezia „De ce-ai dat, Doamne?!” a avut și o influență semnificativă în literatura română. Poezia a fost apreciată de criticii literari pentru limbajul său simplu și puternic, precum și pentru abordarea sa autentică și sensibilă a temelor universale ale vieții și ale suferinței umane.

Mai mult decât atât, poezia a fost folosită ca o sursă de inspirație pentru alți poeți și scriitori din România și din alte țări. Ea a fost adaptată în diverse forme artistice, inclusiv în cântece, piese de teatru și filme. De asemenea, poezia a inspirat mișcări sociale și politice, fiind recitată și în cadrul manifestațiilor pentru drepturile omului.

Grigore Vieru a fost unul dintre cei mai importanți poeți ai Republicii Moldova, iar poezia „De ce-ai dat, Doamne?!” a fost o parte semnificativă a operei sale. Poezia a rămas una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Vieru, fiind considerată una dintre cele mai profunde și expresive meditații asupra suferinței și a pierderii din literatura română modernă.

---

Copiii leşină, nu-i bine,
Şi moarte picură din nori.
Şi chiar izvorului îi vine
Un fel de greaţă uneori.

Atâtea vorbe şi minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare şi la pom?!

A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Şi tinereţea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!

E falsă mila ori e mută,
Iar crucea de la piept e joc.
În moarte tot mai mulţi se mută,
Văzând că-n viaţă nu au loc.

Atâtea vorbe şi minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare şi la pom?!

A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Şi tinereţea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!

Rezumat extins la poezia De ce-ai dat, Doamne?! de Grigore Vieru

Poezia „De ce-ai dat, Doamne?!” scrisă de Grigore Vieru este o meditație asupra sensului suferinței și al pierderii, în special al pierderii celor dragi. Poezia a fost scrisă după moartea tatălui său, care a avut un impact profund asupra poetului.

În poezie, Vieru își exprimă durerea și neliniștea provocate de pierderea tatălui său și se întreabă de ce Dumnezeu i-a dat această suferință. El explorează ideea că suferința este o parte inevitabilă a vieții și că oamenii trebuie să o accepte și să o învețe din ea.

Poezia este structurată în cinci strofe de patru versuri fiecare, iar limbajul este simplu și accesibil, cu multe figuri de stil și metafore puternice. Vieru folosește imaginea unei grădini pline de flori și de frumuseți pentru a ilustra fragilitatea vieții și efemeritatea experienței umane.

De-a lungul timpului, poezia „De ce-ai dat, Doamne?!” a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Grigore Vieru, fiind recitată la multe înmormântări și evenimente comemorative. Ea a fost interpretată în mai multe feluri, fiind văzută ca o meditație asupra sensului vieții și a suferinței umane, dar și ca o expresie a tristeții și a durerii provocate de pierderea celor dragi.

În concluzie, poezia „De ce-ai dat, Doamne?!” este o capodoperă a poeziei românești moderne, care explorează teme universale ale vieții și ale umanității. Ea a rămas o sursă de inspirație și de consolare pentru mulți cititori și continuă să fie recitată și studiată în prezent.