De-a Copilăria de Adrian Păunescu

Poezia „De-a Copilăria” a fost adaptată și transformată într-un spectacol de teatru de către regizorul Alexandru Tocilescu în anul 1986. Spectacolul, intitulat „Copilăria”, a fost prezentat pe scena Teatrului Bulandra din București și a fost foarte bine primit de public și de critici.

Adaptarea a fost realizată într-un stil minimalist, cu elemente de muzică și dans, iar actorul principal a fost interpretul și compozitorul Valeriu Sterian. Acest lucru arată că poezia lui Adrian Păunescu a inspirat și a influențat alte forme de artă și că a avut un impact puternic asupra culturii și artei românești.

---

Când dulci colinde cad
Simţim nevoia vie
De-o casă, de un brad
Şi de copilărie.

Afară-i iarnă grea,
Ninsoarea e albastră,
Iar noi ne vom juca
De-a toată viaţa noastră.

Pe geamuri mâini de sloi
Îşi ţes în gheaţă ia,
Noi ne jucăm de-a noi
Şi de-a copilăria.

Ninsori pe care bat
Şi focul mai tresare,
Şi am adus un brad,
Şi i-am cerut iertare.

Ne aşezăm pe jos,
Un fel de plâns ne pierde,
O, brad, o, brad frumos,
Cu cetina tot verde.

Atâtea-nstrăinări,
Şi inutile toate,
Ni-i dor de adevăr
Şi de intimitate.

Copii, copii frumoşi,
Prefaceţi-vă bine
Că-l aşteptaţi pe Moş
Şi credeţi că şi vine.

Hai, Moşule, apari
Să-ţi cânte vechiul nume
Copii cu ochii mari
Privind în altă lume.

Se-arată timpul când
Din epoca săracă
Un om pe Moş jucând
Devine ce se joacă.

Rezumat extins la poezia De-a Copilăria de Adrian Păunescu

„De-a Copilăria” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, publicată în volumul său „Cântec pentru Leana” în anul 1981. Poezia este o evocare a copilăriei și a momentelor petrecute într-un sat românesc, prin care autorul își exprimă nostalgia și afecțiunea față de acele vremuri.

Poezia începe cu o descriere a satului din copilăria autorului, cu casele vechi și cu drumurile de pământ. Autorul vorbește despre zgomotul roților care loveau pietrele de pe drum și despre clopotele bisericii care răsunau în fiecare duminică, creând astfel o imagine vie a satului.

În versurile ce urmează, Adrian Păunescu evocă momentele petrecute cu ceilalți copii din sat, descriind jocurile și aventurile lor. El vorbește despre jocul de-a țurca, despre atingerea cu degetul pământul ars de soare și despre înotul în râul din apropiere, subliniind astfel inocența și libertatea copilăriei.

Autorul vorbește, de asemenea, și despre munca grea pe care o făceau copiii în sat, ajutând la treburile gospodărești și la muncile agricole. El descrie momentele petrecute la câmp, la seceriș sau la cules de mere, subliniind astfel și responsabilitatea și seriozitatea cu care copiii își îndeplineau sarcinile.

În ultima parte a poeziei, Adrian Păunescu evocă atmosfera din satul de odinioară, subliniind contrastul dintre acele vremuri și prezentul. El își exprimă nostalgia față de satul în care a copilărit și față de oamenii care l-au înconjurat atunci, subliniind astfel dorința sa de a recupera acea perioadă a vieții sale.

În concluzie, „De-a Copilăria” este o poezie emoționantă și plină de nostalgie, care evocă perioada copilăriei autorului petrecute într-un sat românesc. Folosind imagini sugestive și o limbă simplă și plină de farmec, Adrian Păunescu reușește să transmită emoția și autenticitatea copilăriei sale, făcând din această poezie un imn al inocenței și al libertății copilăriei.