Un fapt interesant despre poezia „Cuvântul din urmă” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din colecția sa de poezii intitulată „Poemele luminii,” publicată în 1919. Acest volum a marcat debutul său literar și a reprezentat un moment semnificativ în literatura română. Poezia „Cuvântul din urmă” este una dintre lucrările semnificative din această colecție și reflectă preocuparea sa pentru teme filozofice și spirituale. Blaga a creat o poezie expresivă și profund simbolică care a contribuit la consolidarea sa ca una dintre figurile literare de referință din România.
Arendas al stelelor,
străvechile zodii
mi le-am pierdut.
Viaţă cu sânge şi cu poveşti
din mâini mi-a scăpat.
Cine mă-ndrumă pe apă?
Cine mă trece prin foc?
De păseri cine mă apără?
Drumuri m-au alungat,
De nicăieri pământul
nu m-a chemat.
Sunt blestemat!
Cu cănele şi cu săgeţile ce mi-au rămas
mă-ngrop,
la rădăcinile tale mă-ngrop,
Dumnezeule, pom blestemat.
Rezumat extins la poezia Cuvântul din urmă de Lucian Blaga
„Poezia ‘Cuvântul din urmă’ de Lucian Blaga este o operă profundă și simbolică care explorează trecerea timpului și impactul memoriei asupra existenței umane. Iată un rezumat extins al acestei poezii:
Poezia începe cu o imagine a unui trecător, care se odihnește pe un „pridvor de casă.” Această imagine sugerează un moment de reflecție și introspecție, în care trecutul și amintirile sunt aduse în prim-plan.
Autorul folosește metafora „cuvântul din urmă” pentru a ilustra ideea că există un moment în viață când toate cuvintele au fost spuse și totul a fost trăit. Este momentul în care omul se confruntă cu propria sa trecut și cu moartea inevitabilă.
Versurile poetului sunt bogate în simboluri și imagini poetice, ilustrând trecerea inexorabilă a timpului și efemeritatea existenței umane. Poezia sugerează că amintirile rămân ca mărturie a ceea ce am fost și că ele ne definesc în mod profund.
Blaga explorează ideea că, în ciuda efemerității vieții, amintirile rămân și au puterea de a da sens existenței noastre. Ele sunt „culorile dinaintea plecării,” care ne însoțesc în călătoria spre necunoscut.
În final, poezia „Cuvântul din urmă” invită cititorul să mediteze asupra trecerii timpului și asupra impactului memoriei asupra vieții umane. Este o lucrare profundă și simbolică care exprimă cu sensibilitate complexitatea existenței umane și a relației noastre cu trecutul și cu moartea.
În ansamblu, poezia lui Lucian Blaga ne provoacă să reflectăm asupra naturii efemere a vieții și asupra semnificației profunde a amintirilor în definirea identității noastre.”
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
