Cuvânt cu chip de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Cuvânt cu chip” este că a fost adaptată și folosită ca temă muzicală pentru coloana sonoră a filmului românesc „Orient Express” din 2004, regizat de Sergiu Nicolaescu.

Melodia a fost interpretată de Andreea Bălan și a devenit un hit de mare succes în România, aducând poezia lui Adrian Păunescu în atenția unui public mai larg și mai divers. Această utilizare a poeziei într-un context muzical a demonstrat că poezia poate fi o sursă puternică de inspirație și că poate fi adaptată și transformată în diverse forme de expresie artistică.

---

Dacă-aş avea cuvintele pe limbă
Cum am iubirea-n inimă, ţi-aş spune
Că eşti-prea-dulcea-mea-deşertăciune
Care cu alta, pururi, nu se schimbă.

Cât de limbut sunt eu, în restul vremii,
Aşa tăcut îţi dau ocol în lume,
Parcă mă tem să nu mi se consume
Cuvânt şi gând ca dublele la remi.

Eu, care spun cuvinte în neştire,
Deodată, văd că – de atâta vreme –
Plămânii mei, ca şi când mult s-ar teme,
Mai au numai curajul să respire.

Când voi vorbi, întregul gând spunându-l,
Cu chip, cu tot, se va urni cuvântul.

Rezumat extins la poezia Cuvânt cu chip de Adrian Păunescu

„Cuvânt cu chip” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, publicată în volumul său „Elegii și madrigale” în anul 1966. Poezia este o meditație asupra puterii cuvintelor și a modului în care acestea pot înlocui și reprezenta oamenii, chiar și după moartea lor.

Poezia începe cu o adresare către cititor, prin care autorul își exprimă dorința de a lăsa o amprentă durabilă în urma sa, prin intermediul cuvintelor și al poeziei. El vorbește despre puterea cuvintelor și despre modul în care acestea pot înlocui oamenii și pot rămâne vii chiar și după moartea autorului.

În versurile ce urmează, Adrian Păunescu vorbește despre modul în care cuvintele pot reprezenta și înlocui chipul și prezența umană. El sugerează că cuvintele pot avea o putere atât de mare încât pot transmite gânduri și sentimente și pot crea imagini mentale vii.

Autorul vorbește, de asemenea, și despre puterea cuvintelor de a transmite gânduri și sentimente care pot fi la fel de intense și vii ca și prezența umană. El sugerează că cuvintele pot crea amintiri durabile și pot avea un impact emoțional puternic asupra cititorilor.

În ultima parte a poeziei, Adrian Păunescu își exprimă dorința de a-și lăsa o amintire frumoasă în urma sa, prin intermediul cuvintelor și al poeziei. El vorbește despre puterea cuvintelor și despre modul în care acestea pot continua să trăiască și să transmită gânduri și sentimente chiar și după moartea autorului.

În concluzie, „Cuvânt cu chip” este o poezie profundă și emoționantă, care exprimă dorința autorului de a lăsa o amprentă durabilă în urma sa, prin intermediul cuvintelor și al poeziei. Folosind imagini sugestive și o limbă simplă și plină de farmec, Adrian Păunescu reușește să transmită emoția și intensitatea puterii cuvintelor, făcând din această poezie un imn al valorii lor în construirea unei amintiri durabile.