Curcile de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Curcile” de Vasile Alecsandri este că aceasta face parte din ciclul de poezii intitulat „Sărbătorile” și este dedicată sărbătorii de Paști. Această sărbătoare este asociată cu reînvierea și înflorirea naturii, iar poezia „Curcile” sugerează că eleganța și frumusețea curcilor reflectă această natură înfloritoare.

De asemenea, poezia „Curcile” este considerată un exemplu de lirism elegiac, prin care Vasile Alecsandri transmite o emoție profundă și o melancolie în fața frumuseții și a trecerii timpului. Această melancolie este evidențiată prin descrierea delicată și detaliată a curcilor și prin sublinierea importanței de a aprecia fiecare moment și de a trăi în armonie cu natura și cu lumea din jurul nostru.

În plus, Vasile Alecsandri a fost unul dintre cei mai importanți poeți români din secolul al XIX-lea, fiind cunoscut pentru operele sale literare care au promovat valorile naționale și tradițiile românești. Poezia „Curcile” reflectă acest interes al lui Alecsandri pentru natură și pentru frumusețea tradițiilor românești, precum și pentru valorile estetice și morale ale literaturii.

---

Nişte curci îmbătrânite,
Gârbovite şi zburlite,
Sta sub şură tremurând,
Şi, privind cu pizmuire
A porumbilor iubire,
Ziceau toate-aşa, pe rând:
„Elei, soro! Elei, frate!
Aşa păsări desfrânate
Mai văzut-aţi încă voi?
Ian priviţi, o! surioare!
Cum se drăgostesc la soare,
Făr-a le păsa de noi!
Nu le-i frică
De nimica
N-au ruşine nicidecum!
Au nu ştiu c-a nostru nume
Onorat de toţi e-n lume,
Că drept pilde noi acum…”
„Voi acum sunteţi bătrâne,”
Le răspunse-atunci un câne
„Voi acum sunteţi zbârcite,
Gârbovite şi zburlite,
Voi, de ciudă, voi, de ură,
Staţi cobind acum sub şură,
Clevetind cu pizmuire
A porumbilor iubire,
Căci de mult v-aţi trăit traiul,
V-aţi mâncat de mult mălaiul,
Şi-acum toate la un loc
Nu plătiţi nici de-un potroc!”

Rezumat extins la poezia Curcile de Vasile Alecsandri

„Curcile” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri, care descrie frumusețea și eleganța curcilor într-un mod liric și artistic. Poezia este o oda adusă acestor păsări, care sunt considerate simboluri ale eleganței și ale naturii delicate.

Poezia începe cu o descriere detaliată a curcilor, sugerând că ele sunt o imagine a naturii înfloritoare. Alecsandri subliniază că acestea sunt păsări care au fost crescute în curți, iar frumusețea lor îi face pe toți să se uite la ele cu admirație și respect.

În continuare, poetul descrie curcile ca fiind o sursă de inspirație și de bucurie, sugerând că ele aduc o lumină în viața noastră. El subliniază importanța de a fi atenți la frumusețea din jurul nostru și de a aprecia fiecare moment, sugerând că aceasta este cheia fericirii și a împlinirii.

În finalul poeziei, Vasile Alecsandri subliniază importanța de a fi conștienți de frumusețea din jurul nostru și de a o aprecia la adevărata ei valoare. El sugerează că natura poate fi o sursă de inspirație și de bucurie pentru noi toți și că trebuie să fim recunoscători pentru frumusețea și eleganța din jurul nostru.

În ansamblu, „Curcile” este o poezie lirică și emoționantă despre frumusețea și eleganța naturii, despre importanța de a aprecia frumusețea din jurul nostru și de a trăi în armonie cu natura și cu lumea din jurul nostru. Vasile Alecsandri transmite un mesaj puternic despre importanța de a aprecia frumusețea și de a trăi în armonie cu lumea din jurul nostru, sugerând că aceasta este o sursă de inspirație și de bucurie în viața noastră.