Cuplu sfâșiat de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Cuplu sfâșiat” este că aceasta a fost adaptată într-un mod inedit în filmul românesc „La moara cu noroc” din anul 1955. Filmul a fost regizat de Victor Iliu și a fost bazat pe romanul omonim al lui Ioan Slavici.

Într-o scenă memorabilă din film, personajul principal, Ghiță, recită versuri din poezia „Cuplu sfâșiat” după ce se desparte de iubita sa Ana. Această scenă a devenit una dintre cele mai iconice și mai reprezentative pentru filmul românesc și a demonstrat impactul puternic al poeziei lui Adrian Păunescu în cultura și arta românească.

---

Ne căutăm mereu spre-a ne zdrobi,
Cu-ntâiul pas, ca și cu ură primă,
Gata mereu de dragoste și crimă
Și doldora de noapte și de zi.

Tot cheful de-a trăi ni se reprimă,
În toiul dimineților pustii,
Când, față de părinți și de copii,
Intrăm în slujbe ca în altă climă.

Și de n-ar fi aceste frenezii,
Această joacă-n gol, această mimă,
Când ne-am vedea, desigur, ne-am sfârși.

Gata mereu de dragoste și crimă,
Mereu mai lași cu cât vom îndrăzni.

Rezumat extins la poezia Cuplu sfâșiat de Adrian Păunescu

„Cuplu sfâșiat” este o poezie scrisă de Adrian Păunescu, publicată în volumul său „Antologia poeziei române contemporane” în anul 1971. Poezia este o meditație asupra iubirii și a durerii care poate apărea atunci când o relație de cuplu se sfârșește.

Poezia începe cu o descriere a unui cuplu care se desparte și sugerează astfel că cei doi au fost la un moment dat foarte apropiați și că au avut o legătură puternică. Adrian Păunescu descrie durerea și suferința pe care o simte cuplul în momentul despărțirii și sugerează că acesta este un moment de transformare și de schimbare.

În versurile ce urmează, autorul vorbește despre modul în care fiecare persoană din cuplu simte durerea și suferința în mod diferit. El sugerează că iubirea poate fi o sursă puternică de bucurie și fericire, dar și de durere și tristețe atunci când se sfârșește.

Autorul vorbește, de asemenea, și despre modul în care cei doi parteneri se pot descurca în urma despărțirii și pot merge mai departe cu viața lor. El sugerează că fiecare persoană are puterea de a-și depăși suferința și de a găsi bucuria și fericirea din nou.

În ultima parte a poeziei, Adrian Păunescu vorbește despre iubirea care rămâne în inimile celor doi parteneri, chiar și după despărțire. El sugerează că iubirea este un sentiment care nu poate fi uitat și care rămâne în suflet pentru totdeauna.

În concluzie, „Cuplu sfâșiat” este o poezie profundă și emoționantă, care exprimă durerea și suferința care pot apărea atunci când o relație de cuplu se sfârșește. Folosind imagini sugestive și o limbă simplă și plină de farmec, Adrian Păunescu reușește să transmită emoția și intensitatea despărțirii, făcând din această poezie o meditație asupra iubirii și a valorii sale în viața noastră.