Cucul de Grigore Alexandrescu

Fabula „Cucul” de Grigore Alexandrescu spune povestea unui cuc care trăiește fără griji, făcându-și cuibul în cușca altui păsărar și trăind din hrana pe care acesta i-o aduce. În ciuda faptului că este lipsit de recunoștință și de orice urmă de moralitate, cucul este capabil să manipuleze și să convingă alte păsări să-i ajute să-și construiască cuibul și să-i aducă hrană.

Însă, la finalul poveștii, cucul este pedepsit de legea naturii, când păsărarul descoperă cuibul său și îl aruncă afară, iar cucul este nevoit să-și găsească un alt cuib și să-și asigure hrana singur.

Această fabulă are ca temă principală ideea că egoismul și lipsa de recunoștință duc la pierderea ajutorului celor din jur și că, în cele din urmă, se va plăti un preț pentru aceste acțiuni.

Cucul, pasere proastă, dar plină de mândrie,
Socotind c-al său nume
Este vestit în lume,
Hotărî să mai facă vreo călătorie,
Ca s-adune respecturi, şi însuşi să privească
Cu ce chip îl slăveşte naţia păsărească.
Plecă: dar abia merse până-n vecinătate,
Şi găsi felurimi de păsări adunate,
Care din întâmplare
Se-ntrecea la cântare.
Stătu să le asculte: toate pe rând cântară,
Care prost, care bine, talentul şi-arătară.
Iar bietei coţofene îi cerură iertare
Că nu-i dau ascultare:
Îi ziseră: „Taci, soro, te roagă obştea noastră:
Despre cântec, ne iartă, eşti ca un cuc de proastă”.
Astfel păţi şi cioara; în râs ea fu luată,
Şi cu un cuc nemernic de toate comparată.
De asemenea cinste cucul supărat foarte,
Se duse mai departe;
Dar oriunde mergea,
Nimic alt n-auzea.
În sfârşit obosit,
Şi deznădăjduit,
La cuibul său veni,
Făr-a se mai opri.
Puii cât îl zăriră
Pe loc îl ocoliră;
Apoi îl întrebară:
„Ce mai veste p-afară?”
„Urâtă – le răspunse – şi vrednică de jale:
Am umblat multe locuri, dar nu m-am mulţumit.
Toate îmi par schimbate şi toate merg la vale,
Păsările sânt bete şi lumea-a nebunit.”

Tot omul despre sine lesne se amăgeşte.
Nimenea nu îşi este aspru judecător,
Dar judecata obştii e o învăţătură.
Mulţi ce se cred pe sine un ce rar în natură
Mai lesne zic că lumea nu ştie ce vorbeşte,
Decât să va să-şi simtă nimicnicia lor.

Fabula „Cucul” scrisă de Grigore Alexandrescu își are originea într-un basm cehesc și are ca temă principală mârșăvia și dezamăgirea. În fabulă, un cuc rău îl trădează pe găinărosul care l-a adăpostit și l-a hrănit iarna, odată cu venirea primăverii, când a început să cânte din nou și să atragă femelele cucului. În cele din urmă, cucul primește o lecție dură și înțelege greșeala făcută.

Fabula este o critică a trădării și a lăcomiei și învață că nu ar trebui să te lași păcălit de aparențe și să-ți acorzi încrederea doar în persoanele demne de încredere.

Prin intermediul acestei fabule, Grigore Alexandrescu încurajează virtuțile ca încrederea, recunoștința și sinceritatea, iar prin personajul cucului, demonstrează efectele negative ale mârșăviei și trădării.

Deși este o fabulă simplă, mesajul său este puternic și poate fi aplicat în multe situații ale vieții de zi cu zi.