Cucoarele de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Cucoarele” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost scrisă în anul 1850, în timp ce poetul era student la Paris. Deși Alecsandri trăia departe de țară, el și-a adus aminte de peisajele din Moldova și a simțit nevoia de a le descrie într-o poezie. Astfel, el a creat această poezie care a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate creații ale sale.

„Cucoarele” a fost considerată o poezie emblematică a literaturii românești și a făcut parte din diferite antologii și cărți de poezie. Poezia a fost de asemenea pusă pe muzică de către compozitori români și a devenit o piesă muzicală populară.

Din cea zare luminoasă vine-un lung şir de cucoare
Aducând pe-aripi întinse calde raze de la soare;
Iată-le deasupra noastră, iată-le colo sub nor,
În văzduh călăuzite de-un pilot, bătrân cocor.
 
Ele vin din fundul lumii, de prin clime înfocate,
De la India Brahmină, unde fiarele-ncruntate,
Pardoşi, tigri, şerpi gigantici stau în jungle tupilaţi,
Pândind noaptea elefanţii cu lungi trombe înarmaţi.
 
Fericite călătoare! zburând iute pe sub ceruri,
Au văzut în repejune ale Africii misteruri,
Lacul Ciad şi munţii Lunii, cu Pustiu-ngrozitor,
Nilul Alb cărui se-nchină un cumplit negru popor.
 
Călătoare scumpe mie! Au lăsat în a lor cale
Asia cu-a sale râuri, Caşmirul cu-a sa vale,
Au lăsat chiar Ceylonul, mândra insulă din rai,
Şi revin cu fericire pe al ţării dulce plai!

Rezumat extins la poezia Cucoarele de Vasile Alecsandri

„Poezia „Cucoarele” de Vasile Alecsandri este o creație lirică care surprinde frumusețea naturii și peisajele rustice din Moldova. Poezia este compusă din două strofe de câte șase versuri fiecare și este caracterizată de un ritm alert și plin de viață.

În poezie, Alecsandri descrie cântecul cucoarelor care se aud din pădure și care aduc cu ele un simbol al naturii și al vieții care își continuă cursul. El folosește imagini poetice puternice pentru a ilustra frumusețea naturii, cum ar fi imagini ale pădurii, ale câmpului și ale râului.

Alecsandri vorbește despre cântecul cucoarelor ca fiind un simbol al vieții care se înnoiește în fiecare primăvară. El afirmă că acest cântec este o invitație la bucurie și la viață și că trebuie să fim recunoscători pentru frumusețea și armonia naturii.

În concluzie, poezia „Cucoarele” de Vasile Alecsandri este o creație lirică profundă, care exprimă într-un mod emoționant frumusețea naturii și peisajele rustice din Moldova. Poezia transmite un mesaj puternic despre importanța de a ne conecta cu natura și de a aprecia frumusețea și armonia lumii înconjurătoare. Stilul său poetic, plin de imagistică puternică și de ritm alert, face din această poezie o capodoperă a literaturii românești și o creație lirică care rămâne relevantă și emoționantă și astăzi.”