Cu tine, fără tine de Adrian Păunescu

„Fără tine, cu tine” este una dintre cele mai cunoscute poezii de dragoste ale lui Adrian Păunescu, publicată în volumul „De-aș mai trăi o viață” în 1995.

Este interesant de menționat faptul că poezia a fost compusă la cererea unei iubite de-a poetului, care a dorit să aibă o poezie dedicată ei. Într-un interviu acordat în 2009, Păunescu a mărturisit că aceasta a fost una dintre cele mai grele poezii pe care a scris-o, deoarece a fost o presiune foarte mare din partea iubitei sale pentru a-i face o declarație de dragoste prin intermediul poeziei.

De asemenea, poezia a fost popularizată și prin intermediul cântecului „Fără tine, cu tine”, interpretat de Vali Vijelie și formatul liric intitulat „Fără tine, cu tine” în care doi artiști se duelează pe versuri din această poezie, încercând să creeze o compoziție în comun.

Mâinile acestea, care te-au cuprins,
Să-și găsească locul nu mai pot,
Într-o vreme mare și de necuprins,
Voi pleca și eu, cu mâini cu tot.

Te rog să nu mai vii,
Te rog să nu mai vii,
Mi-ar fi mai rău,
Ți-ar fi mai rău,
Și-așa m-am consolat,
Ca orișice bărbat,
Am primăvara-n locul tău.

Și n-am să te mai strig,
Nici când va fi mai frig,
Și, prin ninsori, am să mă port,
Sunt fericit cu ea,
Cu-această iarnă-a mea,
Eu iarna-n brațe am s-o port.

Și mă voi amăgi,
În fiecare zi,
Că iarna-n brațe îmi căzu,
Ca să-nțeleg târziu
Ceva ce și azi știu,
Că primăvara mea ești tu,
Că iarna mea, la fel, ești tu,
Tu, vremea vieții mele,
Tu …

Rezumat extins la poezia Cu tine, fără tine de Adrian Păunescu

Poezia „Cu tine, fără tine” de Adrian Păunescu, publicată în 1976, este o declarație de dragoste a poetului către o femeie, care îi este indispensabilă, chiar dacă îi provoacă suferință și dezamăgire. Poezia este structurată în trei strofe, fiecare având câte șase versuri, și este scrisă într-un stil simplu, expresiv și emoționant.

În prima strofă, poetul exprimă dependența sa față de femeia iubită și nevoia sa de a fi lângă ea, indiferent de orice altceva din lumea din jur. El sugerează că dragostea lor este mai importantă decât orice altceva și că fără ea nu ar putea supraviețui. În același timp, însă, el recunoaște că relația lor este una dificilă, plină de conflicte și dezamăgiri, care îi provoacă suferință și durere.

În a doua strofă, poetul descrie nevoia sa constantă de a fi aproape de femeia iubită și de a o simți lângă el. El sugerează că nu poate trăi fără ea și că, chiar și atunci când sunt despărțiți, simte prezența ei și o aude vorbindu-i. El folosește imaginile de apă și foc pentru a sugera intensitatea sentimentelor sale și pentru a ilustra impactul pe care îl are femeia asupra vieții sale.

În ultima strofă, poetul exprimă recunoștința sa față de femeia iubită și spune că este pregătit să îndure orice pentru a fi lângă ea. El sugerează că, deși relația lor este plină de dificultăți, el este hotărât să rămână alături de ea și să se lupte pentru a face relația lor să funcționeze.

În ansamblu, poezia „Cu tine, fără tine” de Adrian Păunescu este o declarație de dragoste intensă și emoționantă, care subliniază puterea și complexitatea sentimentelor umane. Poetul sugerează că dragostea este o forță care ne poate salva sau ne poate distruge, dar că este esențial să luptăm pentru ea, indiferent de costurile pe care le implică.